pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Întâmpinarea Domnului
(sărbătoare)

2 februarie (calendarul latin)
2 februarie (calendarul bizantin)

Prima mărturie despre sărbătoarea de astăzi ne-a rămas din secolul al IV-lea, de la biserica din Ierusalim. Până la reforma recentă a calendarului era numită sărbătoarea Curățirii Maicii Domnului, "Purificatio", în amintirea acelui moment din viața Sfintei Familii pe care Sfântul Luca ni-l istorisește în capitolul 2 al Evangheliei sale. La patruzeci de zile după nașterea Iui Isus, Maria, mama lui, supunându-se prescrierilor Legii lui Moise, a venit la Templul din Ierusalim pentru a-i oferi lui Dumnezeu pe fiul ei întâi născut și a împlini ritualul purificării. Reforma liturgică din 1960 a redat sărbătorii titlul de "Prezentarea în Templu a Domnului", titlu pe care îl avea la început, amintind oferirea lui Isus Tatălui Ceresc, oferire ce prevestea și începea actul jertfei supreme de pe Cruce.

Împlinirea unei prescrieri care nici pentru Isus, nici pentru Maria nu putea fi obligatorie constituie o grăitoare lecție de umilință, și amintirea ei încoronează comemorarea anuală a Misterului Nașterii Domnului. În Betleem, Fiul lui Dumnezeu și Mama lui Preacurată au luat asupra lor sărăcia extremă a celor ce locuiesc în barăci improvizate la margini de orașe și existența crudă și nesigură a celor plecați departe din căminul lor. Intrând în Templu, Isus oferă lui Dumnezeu toată suferința pe care oameni stăpâniți de orgoliu și lăcomie o produc semenilor lor, și imploră dreptatea și iubirea dătătoare de pace.

Intrând în Templu, Maria și Isus întâlnesc pe bătrânul Simeon și proorocița Ana; aceștia, luminați de Dumnezeu, pun într-o mai mare lumină caracterul de sacrificiu al Prezentării lui Isus. Profeția lui Simeon îi dezvăluie limpede suferința ce-i este rânduită. "O sabie îți va străpunge inima". Maria este părtașă la sacrificiul Fiului lui Dumnezeu, ca urmare a faptului că în calitate de mamă este strâns unită cu persoana lui Isus.

Biserica din Roma a început să țină această sărbătoare la jumătatea secolului al VII-lea; Papa Sergiu I (687-701) a rânduit o procesiune penitențială care pornea de la biserica Sf. Adrian din For și se încheia la bazilica Santa Maria Maggiore; este cea mai veche procesiune penitențială cunoscută. Ceremonia binecuvântării lumânărilor, menționată în cărți chiar din secolul al X-lea, se referă la cuvintele bătrânului Simeon: "Ochii mei au văzut mântuirea pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină pentru luminarea neamurilor". Părerea exprimată de Beda Venerabilul că această procesiune ar înlocui procesiunile de la festivitățile romane "Lupercalia" (serbări în cinstea zeului Pan - inventatorul naiului) nu este confirmată de istorie. Lumânarea sfințită este simbolul lui Cristos care jertfindu-se pe sine însuși ne dăruiește lumina și căldura sufletului; în același timp ne amintește porunca lui Cristos: "Să fie sufletele voastre ca o lumină înaintea oamenilor".

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire