pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Richard
7 februarie (calendarul latin)

Una dintre localitățile foarte vechi ale Italiei este orașul Lucca, astăzi capitală de provincie, la nord-vest de Florența. Regiune situată în valea râului Serchio, a fost foarte devreme ocupată de așezări umane. Localitatea a cunoscut un important moment istoric în anul 56 înainte de Cristos, când s-au întâlnit aici Cezar, Pompei și Cressus, pentru a-și reînnoi triumviratul, care de fapt abia a mai durat aproape un an. Din amintirile medievale ale orașului rămân drept mărturie grăitoare catedrala Sf. Martin, biserica Sf. Mihai și bazilica Sf. Fredian. Localnicii sărbătoresc la 18 noiembrie pe Sf. Fredian, un sfânt pustnic originar din Irlanda, apoi Episcop de Lucea; după o tradiție destul de întemeiată, el a inițiat unele lucrări de asanare ce au apărat orașul de ravagiile inundațiilor periodice ale râului Serchio.

Tot din părțile nordului, mai precis din Anglia, este și Sfântul Richard, despre care «Martirologiul Roman», la ziua de 7 februarie, scrie: «La Lucca, în Toscana, înmormântarea Sfântului Richard, Regele Angliei, care a fost tatăl sfântului Villebald, Episcop de Einchsladt și a Sfintei Valburga, fecioară». Cum se întâmplă nu de puține ori, în câteva rânduri apar și câteva inexactități ori lipsuri. Mai întâi, acum este sigur că Richard, despre care vorbim, nu a fost niciodată «regele Angliei», și e posibil ca nici măcar să nu fi purtat numele de Richard. De altă parte este sigur că persoana la care se referă Martirologiul a fost tatăl nu numai al Sfântului Villebald (mai exact Villibald), Episcop de Einchstadt, și a sfintei Valburga, dar și a Sfântului Vunibald, stareț de Heidenheim.

Potrivit unei relatări de mai târziu, în anul 720 tânărul Villibald, în vârstă de 20 de ani, Vunibald fratele lui în vârstă de 19 ani, împreună cu tatăl lor, au plecat din Anglia, mai precis din Hampshire, îndreptându-se spre Roma, cu gândul de a venera mormintele Sfinților Petru și Pavel și apoi de acolo să se îndrepte spre Țara Sfântă. Singur Villibald a dus planul până la capăt; Vunibald a rămas la Roma până în anul 739, iar tatăl lor nici nu a ajuns la Roma, deoarece s-a îmbolnăvit, și au rămas cu toți în orașul Lucca; aici, după o grea suferință, tatăl a murit și a fost înmormântat în bazilica Sf. Fredian, în anul 722. Istoria celor doi frați, cărora li s-au adăugat sora lor Valburga, și un alt frate al cărui nume nu este cunoscut, se continuă printr-o strânsă și rodnica colaborare cu Sfântul Bonifaciu, apostolul germanilor, sărbătorit în ziua de 5 iunie.

Numele Richard s-a format probabil din două cuvinte germanice: richi, însemnând domn, senior, și hart aspru, dur, puternic, - împreuna desemnează pe stăpânul sigur de el însuși și necruțător cu cei din jur. Sfinții care au purtat acest nume au înțeles că adevărata superioritate a omului nu stă în a te ridica deasupra altora, ci în a te stăpâni pe tine însuți și a face cât mai mult bine celor din jur; fără îndoială, modelul lor a fost acela care, Dumnezeu fiind, s-a umilit pe sine, luând chip de rob «Căci Fiul Omului nu a venit pe pământ ca să fie slujit, ci ca ei sa slujească pe alții».

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire