pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Veridiana (1182-1242)
1 februarie (calendarul latin)

În dorința de a experimenta și a dovedi capacitatea omului de a se depăși pe sine însuși, de a înfrunta forțele potrivnice ale naturii, în toate timpurile s-au găsit oameni curajoși care și-au propus și au realizat acțiuni neobișnuit de riscante; să urce anumite înălțimi pe versantul abrupt al muntelui, sa înconjoare pământul călătorind de unul singur într-o ambarcațiune rudimentară, să rămână un timp îndelungat într-o peșteră; toate aceste acțiuni par gratuite, dar ele dovedesc posibilitățile de rezistență alo ființei umane și astfel stimulează curajul. Ceva asemănător s-a petrecut în Evul Mediu în domeniul vieții spirituale. Persoane curajoase, răspunzând unei chemări divine, se închideau într-o încăpere foarte redusă, rupându-se de frământările obișnuite ale lumii, impunându-și o viață de reculegere și renunțare la comoditățile materiale ale vieții. Sfânta Veridiana a făcut o astfel de experiență în a doua parte a vieții sale.

Sfânta Veridiana (sau Verdiana, ori Viridiana) s-a născut în Castelfiorentino - Italia, din familia Attavanti, în anul 1182; este contemporană cu Sfântul Francisc din Assisi, care a vizitat-o în 1221 și a primit-o în Ordinul al III-lea franciscan. Deși familia din care s-a născut era în declin, dispunea de un bun renume, și o rudă mai înstărită a luat-o pe Veridiana să-i administreze gospodăria. Dar, fiindcă își impusese o viață de rugăciune și abstinență, Veridiana a văzut în serviciul oferit o posibilitate de a veni în ajutorul celor lipsiți.

Uneori, Providența divină a intervenit în chip miraculos. Se istorisește că unchiul său adunase o mare cantitate de cereale, care au devenit foarte scumpe din cauza secetei, dar pe care a reușit să le vândă unui negustor. Când cumpărătorul s-a prezentat ca să-și ridice marfa, au constatat că magazia era goală, deoarece între timp Veridiana dăduse totul la săraci. În fața mâniei dezlănțuite a unchiului, ea l-a rugat să aștepte 24 de ore. După o zi, Dumnezeu a răsplătit dragostea și încrederea tinerei administratoare, căci într-adevăr în hambar se afla din nou recolta dăruită cu atâta generozitate.

Renunțând la ocupația de administratoare, Veridiana s-a dus în pelerinaj la Compostella - Spania, pentru a cinsti mormântul Sfântului Apostol Iacob, deoarece, după pierderea definitivă a Locurilor Sfinte (ocupate de armatele turce), Compostella și Roma deveniseră cele mai însemnate locuri de pelerinaj. La întoarcere, simțind o chemare deosebită pentru rugăciune și penitență, se pregătea să părăsească Castelfiorentino; concetățenii săi, dorind să o rețină în mijlocul lor, i-au zidit pe malul apei Elza, lângă bisericuța Sf. Anton, o chilioară în care Veridiana a rămas închisă, timp de 34 de ani. Printr-o ferestruică asista la Sfânta Liturghie, vorbea cu vizitatorii și primea puțina hrană cu care își susținea viața. Pe această mică deschizătură, potrivit unei tradiții preluate și de pictori în tablourile lor, în ultimii ani ai vieții s-au strecurat doi șerpi care i-au făcut multe neplăceri, despre care sfânta nu s-a plâns nimănui, acceptându-le ca un prilej de a face noi sacrificii.

Se istorisește că moartea sa sfântă, survenită la 1 februarie 1242, a fost anunțată de dangătul neașteptat și simultan al tuturor clopotelor din Castelfiorentino, care au sunat fără a fi trase de cineva. Cultul Sfintei Veridiana a fost aprobat de Papa Clement al VII-lea și este foarte popular în regiunea Toscana, Italia.

Amintim cu emoție și respect pe eroii care au săvârșit fapte extraordinare, deși noi nu suntem în stare să-i urmăm, uneori chiar nici nu ar fi indicat; spre exemplu, nu ar fi normal să ne îndreptăm cu toții spre Polul Nord, asemenea lui Nobile, sau să încercăm înconjurul pământului călătorind fiecare în câte o luntre. Aducem aceeași admirație și cinstire sinceră eroilor care, asemenea Veridianei, au reușit să arate că, ajutat de Dumnezeu, omul este capabil să ucidă fiara lacomă și arogantă din el și să se transforme într-o flacără pură dătătoare de lumină și căldură.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire