pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Bibiana (?-363)
2 decembrie (calendarul latin)

Sfânta Bibiana este numită și Viviana, dar adevăratul nume ar trebui să fie Viniana, aceasta fiind forma feminină a numelui etrusc Vinianus, nume al cărui înțeles nu este cunoscut. Referitor la Sfânta Bibiana este știut faptul că Papa Simpliciu (468-483) a zidit în Roma o bazilică în locul "unde odihnește trupul ei", spre a-i adăposti rămășițele pământești, dar rămâneau unele îndoieli asupra celor relatate de Passio Sanctae Bibianae. Când marele arhitect Bernini a primit misiunea de a reconstrui bazilica, în anul 1624, în urma săpăturilor făcute s-au descoperit două vase conținând osemintele unei tinere și purtând inscripția "Bibiana martiră".

Istoria acestei tinere și mult venerate martire se împletește cu ultima persecuție decretată și coordonată de împăratul Flavius Claudius Iulian, care a renegat credința creștină și a încercat să reinstaureze cultul păgân, meritându-și supranumele de Iulian Apostatul (361-363). Om cu o mare cultură, sub influența neoplatonismului a conceput un păgânism reîntinerit și a voit să îl impună cu forța; a dat libertate de acțiune tuturor sectelor creștine, sperând că se vor distruge una pe alta; a rezervat numai păgânilor toate posturile de conducere; a exilat pe cei care se dovedeau prea zeloși în afirmarea credinței lor și a căutat prin toate mijloacele să îi facă odioși pe creștini.

În această situație, un fost prefect al Romei, Flavian, tatăl a două fete, Bibiana și Demetria, a fost marcat cu semnul sclavilor pe frunte și trimis în exil; soția lui, Dafrosa, a fost condamnată la moarte și i s-a tăiat capul. Au rămas cele două fiice ale lor, pe care guvernatorul Aprovian, după ce a pus stăpânire pe averea lui Flavian, a încercat să le atragă de partea sa, dar nereușind, a poruncit să fie aruncate în închisoare.

Demetria, sora mai mică, a încetat din viață chiar mai înainte de a fi supusă torturilor; Bibiana, neînfricată și hotărâtă, a fost trimisă într-o casă de toleranță și încredințată unei femei ușuratice, pentru a-i schimba gândurile. Deoarece nici în felul acesta nu a reușit să o abată de la hotărârea ei, Aprovian a poruncit să fie legată de un stâlp și biciuită. Din cauza rănilor primite și-a dat sufletul în mâinile Creatorului, iar trupul a fost luat de creștini și înmormântat alături de cel al surorii sale, în apropierea casei lor părintești. Pe acest loc se va ridica mai târziu măreața bazilică ce-i adăpostește și astăzi relicvele venerate.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire