pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Teodora
fecioară martiră

Pe timpul stăpânirii romane asupra Africii de Nord, orașul Alexandria era reședința guvernatorului general și pentru acest motiv legile privitoare la prigonirea creștinilor au fost aplicate cu deosebită severitate. Între victimele persecuției de pe vremea împăratului se numără și tânăra martiră Teodora. Chemată în fața prefectului Eustațiu, acesta o întreabă de ce condiție este: «Ești sclavă?». «Sunt creștină», răspunde Teodora. Prefectul continuă: «Ești sclavă sau de condiție liberă?» «Sunt creștină. Isus Cristos mi-a dat libertatea: de altfel, sunt născută din părinți pe care lumea îi numește liberi», fu răspunsul Teodorei, la care mirat, prefectul întreabă: «Dacă ești născută din nobili, pentru ce nu te-ai căsătorit?» Tânăra declară liniștită: «De dragul lui Cristos, care, făcându-se om ne-a scăpat de stricăciune; nădăjduiesc că el mă va întări și mă va păzi». Eustațiu, solemn, declară: «împărații poruncesc ca fecioarele să se jertfească zeilor, sau să fie trimise în locul de prostitu­ție». Netulburată, Teodora îi spune: «Cred că știi că Dumnezeu în fie­care acțiune privește voința... Dacă-mi vei tăia o mână, un braț, capul, oare eu sunt vinovată? Oare nu acela care săvârșește crima? Eu sunt unită cu Dumnezeu prin votul de virginitate pe care l-am făcut: trupul și sufletul meu îi aparțin lui, El va ști să păstreze credința și curăția mea...». După multe încercări și torturi, Teodora este executată, împre­ună cu un alt creștin, Didim, care a salvat-o din locul infam unde fusese aruncată la porunca prefectului.

«Teodora» este forma feminină a numelui personal Theodoros, un nume foarte frecvent chiar la grecii din antichitate. Creștinii l-au preluat cu bucurie, deoarece înseamnă: «Dăruit, dăruită, de Dumnezeu». Nume­le Teodora a fost purtat de multe martire, călugărițe, împărătese. Mineiele și calendarele grecești o amintesc pe împărăteasa Teodora, soția împăratului Teofil; aceasta l-a ajutat pe patriarhul Metodie al Constantinopolului să restaureze cultul icoanelor, prin așezarea solemnă a icoa­nelor în biserica Sf. Sofia, în prima duminică a Postului Mare, rămasă de atunci «Duminica Ortodoxiei». Alungată de fiul său, Mihail, și de ge­neralul Sardas, unchiul său, se retrage într-o mănăstire, unde după 12 ani de viață sfântă, moare în anul 867. Ca prenume, astăzi se folosește și în formele prescurtate: Thea, Dora, Dorina.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire