pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericitul Joseph-Marie Cassant (1878-)

Joseph-Marie Cassant (1878-1903) s-a născut la 6 martie 1878 la Casseneuil, în Lot-et-Garonne (dieceza de Agen, în Franța) într-o familie de cultivatori de arbuști, care avea deja un fiu în vârstă de nouă ani. Joseph urmează studiile în pensionatul Fraților Sf. Jean Baptiste de la Salle, la Casseneuil, întâmpinând dificultăți tot mai mari din pricina lipsei sale de memorie.

În familie și în pensionat a primit o educație creștină solidă și, puțin câte puțin, a crescut în el dorința puternică de a deveni preot. Parohul Filhol, care-l stima mult pe băiat, cere unui capelan să-l ajute la studii, dar puțina memorie îl împiedică să intre în seminarul mic. Adolescentul însă este atras spre tăcere, reculegere și rugăciune. Pr. Filhol îi sugerează să se îndrepte spre trapiști, iar tânărul, care are șaisprezece ani, acceptă fără ezitare. După o perioadă de probă în casa parohială, Joseph-Marie intră așadar în abația cisterciană a Sf. Fecioare a Deșertului, din dieceza de Toulouse, la 5 decembrie 1894.

În acel moment maestrul de novici era pr. André Malet, care era capabil să intuiască nevoile sufletelor și să răspundă la acestea într-un mod foarte uman. Încă de la prima întâlnire a arătat bunăvoință față de Joseph-Marie: «Ai încredere! Eu te voi ajuta să-l iubești pe Isus». Nici frații din mănăstire nu întârzie să-l aprecieze pe noul venit: Joseph este mereu mulțumit, mereu zâmbitor. Fratele Joseph-Marie este conștient de lacunele sale și de slăbiciunea sa, dar contează tot mai mult pe Isus, care este forța lui. Nu este pentru jumătățile de măsură, vrea să se dăruiască cu totul lui Cristos. Motoul său este o mărturie în acest sens: «Totul pentru Isus, totul pentru Maria». La 24 mai, solemnitatea Înălțării Domnului la cer, este admis să depună voturile pe viață.

Începe pregătirea pentru preoție: Fratele Joseph-Marie dorește acest lucru, pentru că se gândește la Euharistie, care este pentru el realitatea prezentă și vie a lui Isus. Cu toate acestea, cursurile de teologie pe care i le ține un frate lipsit de înțelegere sunt o ocazie pentru a-l face pe tânărul călugăr să sufere împotriviri foarte dureroase pentru sensibilitatea lui puternică. În toate contradicțiile își pune încrederea în Cristos prezent în Euharistie, «unica fericire pe pământ», și-i mărturisește suferința sa pr. André, care-l luminează și-l mângâie. În cele din urmă, luând examenele în mod mulțumitor, are marea bucurie de a primi hirotonirea sacerdotală la 12 octombrie 1902.

Se constată însă că suferă de tuberculoză și că boala este foarte avansată. Tânărul preot a făcut cunoscute suferințele numai atunci când nu le-a mai putut tăinui. În ciuda unei șederi de șapte săptămâni în sânul familiei, trimis de părintele abate, puterile îi scad tot mai mult. După ce se reîntoarce în mănăstire, este trimis imediat în infirmerie: o nouă ocazie pentru a oferi, pentru Cristos și Biserică, suferințele sale fizice, care devin tot mai greu de suportat și sunt agravate de neglijențele infirmierului său. Mai mult decât oricând, pr. André îl ascultă, îl sfătuiește și-l sprijină. Pr. Joseph-Marie spusese: «Când nu voi mai putea celebra Liturghia, Isus mă va putea lua din această lume». La 17 iunie, în zori, după ce a primit Împărtășania, a mers pentru totdeauna la Isus Cristos.

după situl www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire