pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericitul Piere Vigne (1670-1740)

Piere Vigne s-a născut la 20 august 1670 a Privas (Franța), un orășel marcat încă de consecințele conflictelor religioase din secolul precedent, dintre catolici și protestanți. Tatăl lui, Piere Vigne, negustor de țesături, iar mama lui, Francisca Gautier căsătoriți în Biserica Catolică, i-au botezat pe copiii lor în parohia catolică Sf. Toma din Privas. Piere, cel mai mic dintre copii, Jean Francois și Eleonora, au trăit cu părinții într-o relativă situație de bunăstare.

La 11 ani, Piere este observat de paroh care-l ia pe lângă sine pentru a semna, în calitate de martor, în registrele parohiale actele de botez, căsătorie și deces. După ce a primit o educație și o instruire înaltă, la sfârșitul adolescenței se schimbă deodată când devine conștient de prezența lui Isus Cristos în Euharistie, o experiență care îl îndrumă în mod definitiv spre Isus care-și dă viața pe cruce din iubire față de noi și care, prin Euharistie, nu încetează să se dăruiască tuturor oamenilor. În 1690 a intrat în Seminarul sulpițian din Viviers. Hirotonit preot la 18 septembrie 1694 la Bourg Saint Andéol de către episcopul de Viviers, este trimis vicar la Saint-Agr?ve unde își desfășoară ministerul pastoral într-o prietenie desăvârșită cu parohul și fiind aproape de credincioșii din parohia sa.

Mereu atent să discearnă, prin evenimentele care aveau loc, voința lui Dumnezeu în viața sa, se simte chemat pe un alt drum. Itinerarul său spiritual continuă la început pe un drum ezitant, apoi tot mai decis. Dorința de a deveni misionar printre săraci îl îndeamnă să intre în anul 1700 printre lazariști, la Lyon. Aici primește o formare solidă pentru sărăcie și pentru misiunile populare, și împreună cu confrații săi începe să străbată orașele și satele pentru a evangheliza poporul creștin.. În 1706 îi abandonează «din voința sa» pe lazariști. Este tot mai pasionat de mântuirea sufletelor, mai ales a săracilor de la țară. După o perioadă de căutare vocația sa se conturează în mod clar: devine «misionar itinerant» aplicând metoda pastorală proprie dar supunând mereu ministerul său autorității superiorilor săi.

Timp de peste treizeci de ani străbate pe jos și călare străzile din Vivarais și Dauphiné și din alte părți. Pentru a-l face cunoscut, iubit și slujit pe Isus Cristos, înfruntă oboseala călătoriilor și rigorile climei. Predică, îi vizitează pe bolnavi, îi catehizează pe copii, administrează sacramentele până la a purta în spate confesionalul «său» pentru a fi mereu gata să ofere milostivirea lui Dumnezeu. Celebrează Liturghia, expune Preasfântul Sacrament și îi învață pe credincioși să adore Euharistia. Maria, «frumosul Tabernacol al lui Dumnezeu printre oameni», ocupă un loc privilegiat în rugăciunea și învățătura sa.

În 1712, ajunge într-o zi la Boucieu-le-Roi, al cărui teren îi permite să ridice o Cale a Crucii. Ajutat de credincioșii din împrejurimi, construiește 39 de stațiuni care, prin oraș și prin câmp, îi învață pe creștini să-l urmeze pe Isus de la ultima Cină la Paști și Rusalii. Boucieu devine reședința sa. Aici reunește câteva femei cărora le încredințează misiunea de a-i «însoți pe pelerini» în Via Crucis pentru a-i ajuta să mediteze și să se roage.

În acest loc fondează Congregația Surorile Preasfântului Sacrament. La 30 noiembrie 1715, în biserica din Boucieu, le încredințează Crucea și veșmântul religios, invitându-le să se alterneze în adorarea lui Isus și să trăiască împreună o viață fraternă. Preocupat de instruirea tinerilor pentru a le permite să aibă acces la credință și să adopte un comportament creștin, deschide Școli și înființează o școală pentru institutoare.

Dar o viață atât de intensă are nevoie de cineva care să o sprijine. Astfel, Piere Vigne, ori de câte ori merge la Lyon pentru a face cumpărături, nu pierde niciodată ocazia de a-i vizita pe vechii săi profesori de la Sf. Sulpiciu, pentru a se întâlni cu confesorul său și cu directorul său spiritual. Atras de spiritualitatea euharistică a Părinților Preasfântului Sacrament, congregație fondată de Mons. Authier de Sisgaud, este admis în această Societate Sacerdotală la 25 ianuarie 1724 la Valence, beneficiind de ajutorul lor spiritual și material.

Deși se dedica formării tinerei sale congregații, Piere Vigne a continuat călătoriile sale apostolice, și pentru a prelungi roadele aduse de misiunea sa, găsește și timp pentru a scrie cărți: regulamente de viață, opere de spiritualitate și mai ales «Meditații asupra celei mai frumoase Cărți, Isus Cristos care suferă și moare pe Cruce».

Puterea acestui «călător al lui Dumnezeu», intensitatea activității lui apostolice, orele de adorație, sărăcia sa, dau mărturie nu doar despre robusta lui constituție fizică, dar mai mult despre iubirea plină de pasiune față de Isus Cristos care i-a iubit pe ai săi până la sfârșit (cf. In 13, 1). Cu toate acestea, la 70 de ani resimte oboseala. În timpul unei misiuni la Rencurel, în munții din Vercors, a fost surprins de o criză care l-a constrâns să-și întrerupă predica. În ciuda tuturor eforturilor sale pentru a mai putea celebra Euharistia și de a-i îndemna pe credincioși la iubirea față de Isus, simte că se aproprie sfârșitul; exprimă încă o dată imensul său zel misionar apoi se reculege în rugăciune. Un preot, și apoi două surori ajunse în grabă, îl însoțesc în ultimele sale clipe de viață. La 8 iulie 1740 a mers la Acela pe care l-a iubit atât de mult, l-a adorat și l-a slujit. Trupul său a fost purtat la Boucieu unde se odihnește și astăzi în mica biserică din localitate.

după situl www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire