pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericita Maria Ludovica De Angelis (1880-1962)

Sora Maria Ludovica De Angelis s-a născut la 24 octombrie 1880 în Italia, la San Gregorio, un mic sătuc din Abruzzo, nu departe de orașul Aquila, fiind prima dintre opt frați. A fost botezată chiar în ziua nașterii, primind numele de Antonina. Cu trecerea anilor, în contact cu natura și viața de la țară, copila a crescut luminoasă și curată, deschisă și muncitoare, devenind o tânără puternică și foarte sensibilă, activă și rezervată.

La 7 decembrie 1880, anul nașterii lui Antonina, murise la Savona o femeie extraordinară care alesese să dea plinătate propriei vieți mergând pe urmele Aceluia care spusese: «Fiți milostivi...» și «tot ceea ce ați făcut unuia dintre acești frați ai mei, mie mi-ați făcut...». Era sora Maria G. Rossello, care înființase la Savona, în 1837, Institutul Fiicelor Sfintei Fecioare a Milostivirii.

Antonina simțea în inima sa că visele ei se regăseau în visele Maicii Rossello. Intrată în Institutul Fiicelor Milostivirii la 14 noiembrie 1904, în momentul înveșmântării religioase a luat numele de sora Maria Ludovica, iar după trei ani, la 14 noiembrie 1907, a plecat spre Buenos Aires, unde a ajuns la 4 decembrie. Din acest moment începe o explozie neîntreruptă de umile gesturi tăcute, o dăruire discretă și întreprinzătoare. Sora Ludovica nu are o cultură deosebită, dimpotrivă. Și totuși ceea ce reușește să facă are ceva incredibil în sine.

În spitalul de copii la care este trimisă și pe care îl adoptă imediat ca pe familia sa, este mai întâi bucătăreasă harnică, apoi responsabila comunității, neobosit înger păzitor al operei care în jurul ei se transformă treptat într-o familie unită de un singur scop: binele copiilor. Senină, activă, hotărâtă, curajoasă în inițiative, puternică în încercări și în boală, fără să lase din mâini rozariul, cu privirea și inima îndreptate spre Dumnezeu și cu surâsul în ochi permanent, sora Ludovica devine, prin bunătatea ei fără margini, un neobosit instrument al milostivirii, pentru ca la toți să ajungă clar mesajul iubirii lui Dumnezeu.

Cu finanțări pe care numai Dumnezeu știe cum reușea să le obțină, sora Ludovica pune la punct săli de operație, săli pentru micii pacienți, noi instrumente, o clădire la Mar del Plata pentru convalescența copiilor, o biserică devenită azi parohie și o înfloritoare fermă la City Bell, pentru ca protejații ei să aibă mereu hrană proaspătă. Timp de 54 de ani sora Ludovica va fi prietenă și confidentă, sfătuitoare și mamă, călăuză și mângâiere pentru sute și sute de persoane de orice condiție socială. La 25 februarie 1962 și-a încheiat pelerinajul pământesc, dar cei care au rămas - în particular întregul personal medical al spitalului - nu o uită, iar spitalul de copii a primit numele «Spitalul Superioara Ludovica».

după situl www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire