pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericitul Carol de Austria (1887-1922)

Carol de Austria s-a născut la 17 august 1887, în Castelul din Persenbeug din regiunea Austriei Inferioare. Părinții lui erau Arhiducele Otto și Principesa Maria Josepha de Saxonia, fiica ultimului rege de Saxonia.

Carol a primit o educație strict catolică și încă din copilărie a fost însoțit în rugăciune de un grup de persoane, deoarece o călugăriță stigmatizată îi profețise mari suferințe și atacuri împotriva lui. Din acest grup s-a născut, după moartea lui Carol, «Liga rugăciunii Împăratului Carol pentru pacea popoarelor», care în 1963 a devenit o comunitate de rugăciune recunoscută de Biserică. Curând a crescut în Carol o dragoste mare față de Sfânta Euharistie și față de Inima lui Isus.. Toate deciziile importante le lua în rugăciune.

La 21 octombrie 1911 s-a căsătorit cu Principesa Zita de Burbon-Parma. În cei zece ani de căsătorie fericită și exemplară soții au primit darul a opt fii. Pe patul morții Carol i-a spus Zitei: «Te iubesc infinit de mult!». La 28 iunie 1914, după asasinarea Arhiducelui Franz Ferdinand, moștenitorul la tron, într-un atentat, Carol a devenit moștenitorul tronului Imperiului austroungar. În timp ce izbucnea Primul Război Mondial, o dată cu moartea la 21 noiembrie 1916 a Împăratului Franz Joseph, Carol a devenit Împăratul Austriei. La 30 decembrie a fost încoronat rege apostolic al Ungariei.

Și această misiune a fost privită de Carol ca o cale pentru a-l urma pe Cristos: prin iubirea față de popoarele încredințate lui, prin grija pentru binele lor și prin dăruirea vieții sale față de ei. Datoria cea mai sacră a unui rege - implicarea pentru pace - a fost pusă de Carol în centrul preocupărilor sale în timpul războiului. A fost singurul dintre toți responsabilii politici care a sprijinit eforturile pentru pace ale papei Benedict al XV-lea. Cât privește politica internă, deși erau vremuri grele a sprijinit o amplă și exemplară legislație socială, inspirată de doctrina social-creștină. Comportamentul lui a făcut posibil la încheierea conflictului o tranziție spre o nouă orânduire fără un război civil. Cu toate acestea a fost izgonit din țara sa.

Din dorința papei, care se temea că se va instaura puterea comunistă în Europa Centrală, Carol a încercat să restabilească autoritatea sa de conducător al Ungariei. Două încercări au eșuat, deoarece el vroia să evite cu orice preț izbucnirea unui război civil. Carol a fost trimis în exil în insula din Madeira, dar întrucât considera datoria sa ca pe o misiunea din partea lui Dumnezeu, nu a putut abdica din funcție. Redus la sărăcie, a trăit împreună cu familia sa într-o casă umedă, motiv pentru care s-a îmbolnăvit grav, acceptând boala ca pe o jertfă pentru pacea și unitatea popoarelor sale. Carol a suportat suferința fără să se plângă, iertându-i pe toți cei care au greșit față de ei și a murit la 1 aprilie 1922 cu privirea îndreptată spre Preasfântul Sacrament.

după situl www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire