pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Irina din Portugalia (sec. VII)
fecioară martiră

20 octombrie (calendarul latin)

Orașul portughez Santarem, port pe malul fluviului Tajo, păstrează în numele său amintirea unei tinere fecioare din secolul al VII-lea, care prin viața ei curată și prin moartea tragică ce i-a adus sfârșitul a făcut ca numele de Irina să fie între cele mai răspândite nume atât în Portugalia cât și în Spania.

Irina a trăit în localitatea Tomar, din Extremadura, pe timpul rege­lui nonagenar Chindesvinte. Pentru a-i asigura o formare temeinică, părinții au încredințat-o unei mănăstiri, unde să-și însușească cunoștințele și deprinderile necesare unei tinere de familie nobilă. După ter­minarea primei etape de formare au rechemat-o la casa părintească și au angajat pe un călugăr de la abația învecinată să vină și să-i predea lecții, la domiciliu, deoarece, conform obiceiului din acele vremi, tânăra Irina nu ieșea din curtea castelului decât o singură dată pe an, la săr­bătoarea Sfinților Petru și Pavel, când mergea să se închine la sanctua­rul închinat lor. Cu prilejul unei astfel de călătorii a fost văzută de un tânăr nobil, numit Berlod, care s-a îndrăgostit peste măsură de făptu­ra ei aleasă. Înțelegând că dragostea lui nu va fi niciodată împărtășită, a căzut pradă disperării și a fost cuprins de o boală ce-l ducea cu pași repezi spre mormânt. Irina a aflat despre aceasta și cu învoirea părin­ților s-a dus la căpătâiul nefericitului muribund, i-a destăinuit jurământul ei de a se consacra lui Dumnezeu pentru toată viața, l-a îndemnat să-și pună încrederea în bunătatea Tatălui Ceresc și și-a luat rămas bun, spunându-i: «La revedere, în paradis». Vizita Irinei a adus pacea în sufletul lui Bertod; el a rămas cu convingerea că dacă ea nu s-ar fi consacrat lui Dumnezeu, cu siguranță ar fi acceptat să fie soția lui; acest gând l-a ajutat să nu se mai gândească la ea decât pentru a-și expri­ma admirația față de frumusețea și gingășia sufletului ei.

Nu aceleași erau gândurile profesorului. Cuprins de o pasiune vio­lentă față de tânăra lui elevă, a început să-și permită gesturi și cuvinte provocatoare, încercând să obțină asentimentul ei. Irina a simțit primej­dia în care se afla, a cerut să întrerupă lecțiile, iar călugărul nesocotit să fie pedepsit și închis în mănăstire. Drept răzbunare, acesta a răspândit mai multe zvonuri calomnioase la adresa Irinei, spunând, printre alte­le, că în curând va naște un copil. Zvonul a ajuns și la urechile lui Ber­tod; cuprins de gelozie, a tocmit pe un asasin să curme viața aceleia care, conform zvonului, și-a bătut joc de el. Peste câteva zile, trupul Irinei, sfârtecat de mai multe lovituri de sabie, a fost descoperit pe ma­lul fluviului Tajo de către călugării benedictini, în dreptul orașului Scalabe, ce avea să se numească de atunci încolo Santa Irina, prin pre­scurtare Santarem. Sfânta Irina rămâne o floare splendidă, crescută în pământul unei epoci pline de crime și decădere morală.

* * *

Foarte răspândit și îndrăgit de creștinii din primeie veacuri, numele Irina provine din cuvântul grecesc eirene - pace (se pronunță irini). Cuvântul «Eirene» traduce cuvântul ebraic «salom», prin care în Vechiul Testament se exprimă binecuvântarea supremă acordată de Dumnezeu oamenilor și una din definițiile lui Mesia: «El va fi pacea noastră».

În limba română acest nume este întâlnit și sub formele: Erina, Orena, Irinca, Orina, precum și forma de proveniență occidentală Irene. Forma hipocoristică Irinel, deși cu aspect de masculin, se atribuie nu­mai la fete. Sub toate formele, el amintești creștinilor cuvântul lui Isus: «Fericiți făcătorii de pace» (Matei 5, 9).

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire