pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericitul Pina Suriano (1915-1950)

Giuseppina Suriano, cunoscută mai apoi sub diminutivul Pina, s-a născut la Partinico, centru agricol din provincia de Palermo, din Arhidieceza de Monreale, la 18 februarie 1915. A fost primul copil al tinerilor soți Giuseppe și Graziella Costantino, care trăiau din rodul modest dar sigur al muncii lor la câmp. La 6 martie 1915, Pina a primit Botezul în unica biserică parohială de atunci din Partinico, Preasfânta Fecioară a Bunei Vestiri (Annunziata).

Pina era o fire ascultătoare și supusă, în particular sensibilă la spiritul religios care domnea în familie. La vârsta de doi ani, când l-a descoperit pentru prima dată pe Isus răstignit, se vedea că înțelege semnificația acelui simbol. Seninătatea inimii sale o făcea să să intereseze de lucrurile simple ale vieții, cu un simț al religiosului care era puternic încă de atunci și care, de-a lungul vieții sale, va fi în centrul intereselor sale.

Trăind în casa mare a bunicilor ei înconjurată de afecțiunea rudelor sale, fiind prima nepoată, Pina a primit de la acestea întâia educație morală și religioasă, care a fost apoi perfecționată, începând de la vârsta de 4 ani, de către Surorile Sf. Anton. În 1921, la vârsta de șase ani, a început clasele primare la școala din Partinico. Timp de cinci ani i-a fost învățătoare domnișoara Margarita Drago, prima admiratoare a virtuților sale. Pina iubea mult școala: toate materiile o interesau și o umpleau de bucurie.

În 1922, la câteva zile unul după altul, a primit Sacramentul Pocăinței, Prima Împărtășanie și Sacramentul Confirmațiunii. În același an a intrat în Acțiunea Catolică (AC), fiind întâi mezină, apoi aspirantă și mai apoi tânără. Pe la vârsta de 12 ani a început să participe, cu un profund spirit eclesial, la viața parohială și diecezană, luând parte activă la toate inițiativele AC, mai ales la cele care erau destinate rezolvării problemelor locale. A făcut din parohie centrul activităților sale, în cooperare totală cu parohul Don Antonio Cataldo, care era confesorul și îndrumătorul său spiritual.

În 1937 fiind înființată parohia Preasfintei Fecioare a Rozariului, Pina și-a continuat activitatea în noua parohie, de care aparținea ca teritoriu. Primul paroh de aici a fost Don Andrea Soresi, confesor și îndrumător spiritual, apoi biograf al Pinei. În 1938 a fost numită delegată pentru grupurile de vârste mici ale AC. Între anii 1939-1948 a fost secretara AC, iar între anii 1945-1948 a fost și președinta tinerelor, la cererea acestora, deși făcea deja parte din grupul femeilor. În 1948 a fondat Asociația Fiicele Mariei și a fost președinta acestei noi asociații până la moarte. Cu anii, a devenit expertă cu privire la viața și mesajul lui Isus, la misiunea Bisericii și la vocația oamenilor la sfințenie. A pus la baza apostolatului său rugăciunea, sacrificiile, Sfânta Liturghie, Împărtășirea și meditația zilnică; studiind cuvântul lui Dumnezeu și urmând învățăturile magisteriului eclesiastic.

În relația ei cu familia, deși se comportase ca o fiică perfectă în îndatoririle ce îi reveneau și în ascultarea față de părinți, a întâmpinat o opoziție totală a mamei față de practicile sale religioase: ea nu dorea, în particular, ca Pina să petreacă atât de mult timp în biserică, pentru că astfel se anulau cererile în căsătorie pe care le dorea pentru ea. O mărturie a faptului că angajamentul religios al Pinei venea dintr-o precisă și plină de convingere alegere de viață este votul de castitate pe care ea l-a făcut în 29 aprilie 1932, în capela Fiicelor Îndurării și ale Crucii, care era sediul tinerelor din AC. Cuvintele pe care le-a rostit în acea zi și pe care le-a scris în jurnalul său sunt următoarele: "În această zi solemnă, Isuse al meu, doresc să mă unesc mai mult cu tine, și promit să mă păstrez mereu tot mai curată, pentru a fi un crin demn de grădina ta".

Seriozitatea votului se vede și din faptul că Pina îl reînnoia în fiecare lună, cu permisiunea îndrumătorului ei spiritual, și, fidelă acestei promisiuni, a respins ferm diferitele cereri în căsătorie pe care le-a primit din partea mai multor tineri, cuceriți de grația și frumusețea sa. În calea dorinței ei de a ajunge călugăriță, s-a lovit de dificultăți de netrecut. În timp ce se ruga, sperând să obțină binecuvântarea părinților săi pentru a intra în viața religioasă, participa cu spirit eclesial la viața parohiei și a Diecezei. Văzând închisă orice cale spre viața religioasă, Pina a dorit să îi ofere lui Isus dovada ultimă a imensei sale iubiri, și la 30 martie 1948, împreună cu alte trei prietene, s-a oferit ca victimă pentru sfințirea preoților.

Înainte ca boala să i se manifeste, în septembrie 1948, a avut marea bucurie de a participa la un pelerinaj la Roma. A fost cu adevărat extraordinară coincidența între oferirea ei ca victimă și descoperirea unei forme de artrită reumatică atât de violente încât i-a cauzat un defect cardiac ce îi va aduce moartea. Până în ultima clipă a continuat să ofere exemple sublime de perfecțiune, și, bucuroasă că oferta sa pentru sfințirea preoților a fost primită, a murit subit din cauza unui infarct, la 19 mai 1950. Din participarea numeroasă la funeraliile sale, celebrate în parohia Rozariului, se vedea că lumea considera că a murit o sfântă. În ziua următoare, a fost înmormântată în cimitirul din Partinico, în mormântul familiei sale. În 18 mai 1969 a avut loc mutarea definitivă a osemintelor sale la biserica parohială Preasfânta Inimă, din Partinico.

după situl www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire