pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Alexandru (250-328)
Patriarh

26 februarie (calendarul latin)

Între numeroșii sfinți cu acest nume, patriarhul Alexandru, născut în jurul anului 250, deține un loc de frunte în rândul marilor campioni ai credinței, fiind unul dintre protagoniștii în lupta împotriva ereziei ariane. Om cu o cultură profundă, plin de zel și bunătate, în anul 313 Alexandru a fost ales să ocupe importantul scaun patriarhal din Alexandria Egiptului. Se pare că însuși Arie, sfințit preot de către Patriarhul Achilla (+313) la propunerea lui Alexandru, a fost unul dintre susținătorii săi în alegeri.

Patriarhul nou ales, în vârstă de peste 60 de ani, și-a îndreptat atenția în primul rând asupra formării și alegerii clericilor dintre oameni care dovedeau prin viața lor virtuțile necesare. Tot el a inițiat construirea bisericii Sf. Theonas, cea mai mare din oraș. Dar numele său va rămâne legat de construirea acelui mare zid de apărare a dreptei credințe, la Conciliul din Niceea, împotriva revărsării valului de erezii propagate de unul dintre preoții săi, Arie. Acesta poate fi considerat un precursor al metodelor publicitare moderne: pentru a-și răspândi teoriile sale (incomunicabilitatea lui Dumnezeu către creaturi, poziția subordonată și intermediară a lui Cristos între Dumnezeu și lume, negarea adevărului că Fiul este de o ființă cu Tatăl), Arie a recurs la canțonete pe care poporul le cânta fără să observe greșelile care le cuprindeau. Alexandru a încercat să îl readucă pe calea cea dreaptă cu blândețe și părintește, dar văzând că orice încercare este inutilă, sfântul patriarh a propus convocarea unui sinod local de episcopi, care a examinat și a respins tezele lui Arie. Arie s-a supus și a reapărut în Palestina, unde a reușit să se prezinte ca fiind nedreptățit și prigonit, și a încercat să îl discrediteze pe Alexandru. În această dispută s-a amestecat însuși împăratul Constantin, care, puțin cunoscător în probleme teologice, a sfârșit prin a lovi și în dreapta și în stânga: Alexandru și Arie au fost mustrați în aceeași măsură. Neînțelegerea nu putea lua sfârșit în acest fel, și atunci Constantin, la insistențele lui Alexandru, a convocat Conciliul Ecumenic la Niceea, în Bitinia, în anul 325.

În această primă mare adunare ecumenică, alături de Alexandru, acum bătrân și bolnav, îl găsim pe energicul diacon Atanasie, care îl va urma în scaunul episcopal și va duce lupta până la capăt. Alexandru a fost primit în triumf la întoarcerea sa în Alexandria, unde a început să lucreze la vindecarea rănilor produse de erezie. Cinci luni mai târziu își dădea obștescul sfârșit. Data este nesigură, dar ziua de 26 februarie 328 este susținută de cele mai multe documente.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire