pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericitul Ioan Dominici (1355-1418)
10 iunie (calendarul latin)

Admirator și ucenic al Sfintei Ecaterina de Siena, elev și colaborator al Fericitului Raimund de Capua, Fericitul Ioan Dominici a fost maestrul lui Fra Angelico, pictorul devenit Fericitul Angelico, și a Sfântului Antonin din Florența. Fra Angelico i-a prins portretul într-un tablou cu Răstignirea, în San Marco la Florența, iar Sfântul Antonin și-l amintea astfel: «Voce sonoră ca o trompetă... capabilă nu numai să învețe și să înveselească, dar și să îngenuncheze și să înmoaie inimile împietrite. În fiecare zi celebra Sfânta Liturghie cu deosebită evlavie. Umil în îmbrăcăminte, mare în statură, cu mersul grav, cu o înfățișare simpatică, amabil cu săracii și necunoscuții, apropiat de oamenii de jos, impunând respect celor de sus, capabil să dea cele mai potrivite sfaturi în toate domeniile, cu o privire senină și gravă; foarte pudic în atitudinile sale, atent... simplu... și drept, îndrăgostit de sărăcie atât de mult, încât nu poseda nici cărțile necesare pentru învățământ și predicație, nici chiar Biblia...». A fost cel dintâi animator al reînnoirii vieții călugărești în mănăstirile dominicane din Italia.

Reînnoirea vieții mănăstirești, începută în secolul al XIV-lea, avea ca scop reformarea vieții călugărilor dominicani, intrați în criză, prin scandaluri și lipsă de vocații, îndeosebi după ciuma neagră din 1348. Angajarea în această lucrare de reînnoire este una din activitățile caracteristice ale Fericitului Ioan Dominici. El s-a născut în Florența, la sfârșitul anului 1355 sau începutul lui 1356. Mama sa, Paola Zorzi, o doamnă nobilă din Veneția, a rămas văduvă la 20 de ani, puțin înainte de nașterea lui Ioan. Când a împlinit vârsta de 17 ani și s-a hotărât să intre în mănăstirea dominicană Sancta Maria Novela din Florența, Ioan vorbea bâlbâit. De acest defect a fost vindecat în mod miraculos în anul 1381, prin mijlocirea Sfintei Ecaterina.

După ce a studiat la Pisa și la Paris, devine colaboratorul apropiat al Fericitului Raimond de Capua, care îl trimite la Veneția, unde în 1394 inaugurează mănăstirea de femei Corpus Christi, printre primele călugărițe fiind și mama sa. În urma unor neînțelegeri cu Republica Serenissimă, Veneția, se reîntoarce în Toscana, la Fiesole; aici întemeiază mănăstirea pentru bărbați în care îl va avea de discipol pe viitorul Sfântul Antonin. În continuare, Ioan a devenit un predicator renumit, ambasador al Republicii Florentine, arhiepiscop de Ragusa, delegat papal și cardinal.

Papa Grigore al XII-lea l-a trimis ca reprezentant al său la Conciliul Ecumenic din Konstantz (în Germania), Conciliul care a încercat să rezolve dificultățile ridicate de Jan Huss. În 1418, Papa Martin al V-lea îl trimite la Budapesta pentru a încerca o reconciliere cu urmașii lui Huss; dar aici își află sfârșitul, în ziua de 10 iunie 1418. Ioan Dominici a lăsat și unele scrieri în care se ocupă de studiul literaturilor vechi, păgâne, arătând că un creștin adevărat, în aceste opere, trebuie să deosebească binele de rău, întunericul de lumină, frumusețea amăgitoare de frumusețea adevărată…

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire