pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Iustin (c.110 - c.166)
1 iunie (calendarul latin)

Sfântul Iustin se numește pe sine «samaritean», deoarece s-a născut în provincia Samaria din Palestina, în localitatea Sichem, amintită în Sfânta Evanghelie pentru convorbirea dintre Cristos și femeia samariteană. Filozoful creștin și creștinul filozof, după cum pe drept este calificat Iustin, face parte din acea categorie de gânditori care au înțeles și au arătat strânsa legătură dintre știința limitată a oamenilor și adevărurile neschimbătoare descoperite oamenilor de Dumnezeu. Drumul care l-a adus ia Cristos trece prin filozofia stoică, a lui Pitagora, cea aristotelică și neoplatoniciană: de aici a făcut saltul inevitabil, mai bine spus providențial, la adevărul integral al creștinismului.

El însuși ne istorisește că fiind nemulțumit de răspunsurile diferitelor filosofii, s-a retras într-un loc pustiu, pe malul mării, ca să mediteze în liniște; un bătrân, căruia i-a descoperit frământarea lui sufletească, i-a răspuns că nici o filozofie nu poate satisface spiritul uman, deoarece rațiunea omului este incapabilă să garanteze deplina cunoaștere a adevărului fără un ajutor deosebit din partea lui Dumnezeu. În felul acesta, la vârsta de treizeci de ani, Iustin descoperă creștinismul și devine un apostol convins al Celui care este Calea, Adevărul și Viața. Pentru a aduce la cunoștința lumii întregi fericita lui descoperire scrie cele două Apologii ale sale, dintre care prima este dedicată, în anul 150, împăratului Antonin Piul și fiului său Marcu Aureliu, poporului și senatului roman. A mai scris și alte lucrări - cel puțin opt -, între ele cea mai dezvoltată fiind «Dialog cu Triton», o carte ce deschide în literatura creștină discuțiile de fond cu iudaismul. Apologiile rămân însă documentul cel mai important, deoarece din ele putem cunoaște cum se propaga creștinismul la acea epocă și cum se oficiau sfintele slujbe, îndeosebi botezul și misterul euharistic. Acestea ne sunt expuse nu în formă de meditații filozofice, ci prezentând diferite aspecte emoționante din viața comunității creștine de la început, de care Iustin se simte fericit că aparține; «Eu, unul dintre ei...». O astfel de afirmație putea să coste viața. Și Iustin a plătit cu viața apartenența lui la Biserica lui Cristos.

Venind și așezându-se în capitala imperiului Roman, în curând se face cunoscut ca un înflăcărat apărător al credinței creștine: se angajează în discuții îndelungate cu diferiți gânditori și filozofi, în deosebi cu un oarecare Crescențiu cinicul. Acesta îl denunță pe Iustin că este creștin. Magistratul însărcinat cu rezolvarea cazului, judecătorul Rusticus, era el însuși filozof, prieten și apropiat al împăratului Marc Aureliu. Dar odată adus în fața tribunalului, Iustin nu mai era decât un creștin oarecare, împreună cu un grup de alți creștini, între care se afla și o femeie. Pentru credința lor în Cristos au fost condamnați la moarte prin decapitare. Despre moartea de martiri a lui Iustin și a celorlalți ni s-au păstrat «Acta» - Actele autentice, oglindă fidelă a curajului și tăriei pe care iubirea față de Cristos le-a revărsat în inimile lor.

* * *

La rădăcina numelui Iustin se află cuvântul ius - iuris = drept, izvor și temelie a dreptății; iustus, devenit ca nume Iustin, Iustinian, desemnează calitatea de a fi drept, corect, a da fiecăruia ceea ce este al său. Sfinții au fost, fără îndoială, oamenii desăvârșiți, drepți, deoarece au înțeles să respecte dreptul lui Dumnezeu asupra ființei umane.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire