pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Annibale Maria Di Francia (1851-1927)

Annibale Maria Di Francia (1851-1927) s-a născut la Messina la 5 iulie 1851. A fost al treilea din cei patru fii ai nobilei doamne Anna Toscano și ai cavalerului Francesco. Annibale a rămas orfan la numai cincisprezece luni după moartea prematură a tatălui. Această tristă experiență i-a insuflat o deosebită tandrețe și o iubire aparte față de orfani, care au caracterizat viața și sistemul lui de educație. Nutrea o mare iubire față de Euharistie, într-atât încât a primit permisiunea, excepțională pentru acele vremuri, de a se apropia zilnic de Sf. Împărtășanie. Încă de tânăr, pe când se afla în fața Sfântului Sacrament, a descoperit necesitatea rugăciunii pentru vocații, pe care mai târziu a găsit-o exprimată în versetul din evanghelie: "Secerișul este bogat dar lucrătorii sunt puțini. Rugați-l [Rogate] așadar pe Stăpânul secerișului, să trimită lucrători în secerișul său" (Mt 9, 38; Lc 10, 2). Aceste cuvinte ale evangheliei au constituit intuiția fundamentală căreia i-a dedicat întreaga sa viață.

După ce și-a terminat studiile, la 16 martie 1878 a fost hirotonit preot. Cu câteva luni înainte, însă, întâlnise "providențial" un cerșetor aproape orb care l-a făcut să ia contact cu realitatea socială și morală tristă a cartierului de la periferia cea mai săracă din Messina. Cu acordul episcopului său, a mers să locuiască în acel «gheto» și s-a dedicat cu toate forțele sale pentru mântuirea acelor nefericiți, care în ochii lui erau ca "oile fără păstor". A fost o experiență marcată puternic de neînțelegeri, de dificultăți și ostilități de orice tip, pe care el le-a depășit cu mare credință, văzând în cei umili și marginalizați pe Isus Cristos însuși. Astfel, în 1882 a început să înființeze orfelinatele sale, care au fost numite antoniane deoarece au fost puse sub ocrotirea Sf. Anton de Padova. Grija lui era nu doar aceea de a oferi o bucată de pâine și o muncă, ci mai ales o educație completă a persoanei sub aspect moral și religios, oferindu-le celor de care se îngrijea un adevărat climat familial.

Pentru a realiza în Biserică și în lume idealurile sale apostolice, a fondat două noi familii religioase: în 1887 Congregația Fiicele Zelului Divin și după zece ani Congregația Rogaționiștilor. A dorit ca membrii celor două Institute, aprobate canonic la 6 august 1926, să se angajeze să trăiască acel Rogate printr-un al patrulea vot. Pentru a răspândi rugăciunea pentru vocații a promovat numeroase inițiative: a avut contacte epistolare și personale cu Suverani Pontifi din timpul său; a instituit Sacra Alianță pentru cler și Uniunea Pioasă a Rugăciunii Evanghelice pentru toți credincioșii. A înființat periodicul "Dumnezeu și aproapele" pentru a-i implica pe credincioși să trăiască aceleași idealuri. S-a implicat puternic în formarea spirituală a seminariștilor pe care arhiepiscopul de Messina i-a încredințat grijii lui. A murit la 1 iunie 1927 la Messina, în faimă de sfințenie. Congregațiile religioase a Rogaționiștilor și a Fiicelor Zelului Divin, fondate de pr. Annibale, sunt prezente astăzi în cinci Continente, angajate în răspândirea rugăciunii pentru vocații prin centre vocaționale și prin publicații, precum și prin institute educative și de asistență a copiilor nevoiași, case de bătrâni și pentru fetele-mame, școli, centre de formare profesională, etc. Pr. Annibale a fost proclamat fericit la 7 octombrie 1990 de către Papa Ioan Paul al II-lea.

după situl www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire