pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericita Maria Candida a Euharistiei (1884-1949)

Maria Candida a Euharistiei s-a născut la 16 ianuarie 1884 la Catanzaro, oraș unde familia, originară din Palermo, se transferase momentan din pricina serviciului tatălui, Pietro Barba, consilier la Curtea de Apel. Pe când copila avea doi ani, familia s-a întors la locurile de baștină, unde Maria Barba și-a trăit copilăria și tinerețea, în sânul unei familii profund creștine, dar care s-a opus cu fermitate vocației religioase pe care Maria a manifestat-o încă de la vârsta de cincisprezece ani. De fapt, Maria a trebuit să aștepte aproape douăzeci de ani pentru a-și putea realiza aspirația, dovedind în acești ani de așteptare și de suferință interioară, o surprinzătoare tărie sufletească și o fidelitate deosebită față de inspirația inițială. În această luptă interioară, pe care a dus-o până la intrarea ei în Carmelul terezian din Ragusa la 25 septembrie 1919, Maria Barba a fost sprijinită de o deosebită devoțiune față de misterul euharistic: în Euharistie ea vedea misterul prezenței sacramentale a lui Dumnezeu în lume, concretizarea infinitei lui iubiri față de oameni, motiv de încredere deplină în făgăduințele lui.

Intrată în Carmel, unde și-a luat numele de Maria Candida a Euharistiei, a dorit «să-i facă companie lui Isus din Euharistie atât cât era posibil». Prelungea orele de adorație, și mai ales ora de la 23 la 24 din fiecare joi o petrecea în fața tabernacolului. Euharistia polariza cu adevărat întreaga ei viață spirituală, nu atât prin manifestările de devoțiune, cât prin incidența vitală a relației dintre sufletul ei și Dumnezeu. Din Euharistie Maria Candida a luat tăria necesară pentru a se consacra lui Dumnezeu ca victimă de ispășire la 1 noiembrie 1927. Maria Candida a dezvolta în mod deplin ceea ce ea numea "vocația ei la Euharistie" ajutată de spiritualitatea carmelitană, de care se apropiase după ce a citit "Istoria unui suflet".

În 1924 Maria Candida a fost aleasă superioară a mănăstirii, responsabilitate pe care a avut-o până în 1947 - cu o scurtă întrerupere -, insuflând comunității ei o profundă iubire față de Regula Sfintei Tereza a lui Isus și contribuind în mod direct la răspândirea Carmelului terezian în Sicilia, prin fondarea unuia la Siracusa, și prin reîntoarcerea în această zonă a ramurii masculine a Ordinului. Începând din anul 1933, de la sărbătoarea Trupului și Sângelui Domnului, Maria Candida începe să scrie ceea ce s-ar putea defini drept mica sa 'capodoperă' de spiritualitate euharistică: "Euharistia", o adevărată bijuterie de spiritualitate euharistică trăită. Este vorba de o lungă și intensă meditație asupra Euharistiei, care îmbină mereu amintirea experienței personale și aprofundarea teologică a acelei experiențe.

În Euharistie, Sora Candida vede sintetizate toate dimensiunile experienței creștine - credința, speranța și iubirea -, și în ea cuprinde și sensul adânc al celor trei voturi religioase care într-o viață profund euharistică află nu doar deplina lor formă de exprimare, dar și o practicare concretă în viață, un fel de asceză profundă și de conformare progresivă la unicul model al oricărei consacrări, Isus Cristos mort și înviat pentru noi. Pentru Sora Maria Candida Euharistia a fost școală, hrană, întâlnire cu Dumnezeu, fuziune de iubire, școală de virtuți, înțelepciune a vieții. Domnul a chemat-o după câteva luni de suferință fizică, la 12 iunie 1949, în Solemnitatea Preasfintei Treimi.

după situl www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire