pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericitul Luigi Domenico Filippo Talamoni (1848-1926)

Luigi Domenico Filippo Talamoni s-a născut într-o familie modestă din Monza, la 3 octombrie 1848, fiind al doilea din cei șase fii ai lui Giuseppe și Maria Sala. În familie a aflat un exemplu puternic de credință, care este o adevărată temelie pentru vocații la preoție: în casă se recita zilnic rozariul iar tatăl, pe cât era posibil, mergea zilnic la liturghie, însoțit de micul Luigi, care, după exemplul tatălui, slujind la altar, a simțit cum crește în el dorința de a sluji lui Dumnezeu și fraților în ministerul sacerdotal.

Micul Luigi Talamoni a frecventat școala elementară la Oratoriul din Monza, fondat de Slujitorul lui Dumnezeu pr. Fortunato Redolfi, barnabit, și condus de un alt barnabit, Slujitorul lui Dumnezeu pr. Luigi Villoresi. Luigi a venit astfel în contact cu experiențele cele mai entuziaste ale pastorației tineretului din acea vreme. De fapt, în dieceza de Milano, în acei ani se asista la o explozie de Oratorii, locuri unde copiii se adunau zilnic pentru a experimenta viața fraternă și de angajament, de formare creștină și umană, de veselie și de spiritualitate, maturizând aici propria vocație la preoție, la misiune, la implicarea ca laici angajați în societate.

În timpul celui de-al doilea război de independență, Oratoriul din Monza a devenit un seminar al săracilor: cine manifesta dorința de a deveni preot (și nu doar diecezan), dar nu avea mijloacele materiale necesare pentru a împlini această chemare, afla aici posibilitatea de a studia (profesorii erau de un înalt nivel și toți voluntari), de a face o experiență de viață fraternă (evident, austeră și săracă), cu posibilitatea unei implicări pastorale (seminariștii, în timpul liber, se implicau în Oratoriul care-și continua activitatea alături de seminar). Luigi Talamoni a trăit aici până în 1865, când a mers la Seminarul Teologic Diecezan din Milano. După ce a terminat studiile teologice, a început licența în Litere și Filosofie la Academia Științifico-Literară.

La 4 martie 1871 Luigi Talamoni a fost hirotonit de către Mons. Calabiana. A fost o zi de neuitat, marcată de frumusețe dar și de tristețe: în seara acelei zile tatăl lui Luigi a făcut o pareză de care a suferit mai apoi timp de cincisprezece ani. Don Luigi a fost trimis ca profesor la Colegiul Sf. Carol din Milano, unde l-a avut ca elev și pe Achille Ratti, viitorul papă Pius al XI-lea. După patru ani, în 1875, Don Luigi a fost chemat la Seminarul din Monza, ca profesor la Gimnaziu. Era un profesor convins că trebuie să mărturisească propria preoție, însă a avut de suferit aici din pricina climatul politic tulbure din Milano care influențase și clerul, împărțindu-l în liberali și intransigenți, discipoli ai lui Rosmini și tradiționaliști. Pe lângă activitatea profesorală, Don Talamoni era implicat și în activitatea pastorală: spovezi, predicare, etc.

În cele din urmă s-a implicat și în politică, iar această decizie a luat-o îndemnat nu doar de afirmarea socialismului, dar și de spiritul puternic anticlerical de la sfârșitul sec. al XIX-lea și începutul sec. al XX-lea. Don Talamoni a acceptat, astfel, să se înscrie pe listele civice ale Comitatului Catolico din Monza iar la 9 iulie 1893 a obținut 844 de voturi, conducând la victorie întreaga sa listă. S-a implicat pentru apărarea drepturilor celor defavorizați și pentru introducerea învățăturii religioase în școli, și a reușit să-și atragă respectul și aprecierea tuturor, chiar și a adversarilor. Însă implicarea sa politică s-a încheiat în 1923, când la alegeri au învins Popularii.

În acest context de zel pastoral descris până acum a luat ființă Congregația Surorilor Milostive. Don Luigi, chiar în confesionalul din Domul din Monza, o întâlnise pe doamna Maria Biffi, o femeie pioasă, care pierduse pe unul dintre fiii ei la o vârstă fragedă, iar altul intrase la barnabiți, și care a stat cu dăruire alături de soțul ei pe toată durata bolii lui, până la moartea lui survenită în 1879. De atunci ea s-a dedicat, sub călăuzirea confesorului său, asistenței bolnavilor săraci, intuind tot mai bine voința lui Dumnezeu. Astfel, la 25 martie 1891 i-a ființă Institutul Milostivelor: se dedicau celor bolnavi, vizitându-i, asistându-i mai ales pe timpul nopții, pentru a permite astfel rudelor să se odihnească și să poată merge în timpul zilei la muncă, pentru a-și întreține familiile.

Într-o societate egoistă, mons. Talamoni a învățat primatul altruismului; într-o societate a succesului a învățat sfințenia umilinței; într-o societate a polemicilor și a contrastelor a învățat importanța colaborării și a armoniei. El însuși a dat exemplu, consumându-și viața din iubire: a urmărit cu afecțiune și dăruire Institutul care abia se năștea, deși a rămas scrupulos de fidel îndatoririlor sale de profesor la Seminar, de confesor în Dom și de consilier comunal, până la sfârșit, când, după o scurtă boală, a murit la 31 ianuarie 1926. Procesul său de canonizare a început în 1952, la decizia Cardinalului Alfredo Ildefonso Schuster, pe atunci Arhiepiscop de Milano. Luigi Talamoni a fost proclamat venerabil de către Papa Ioan Paul al II-lea la 11 iulie 1992.

după situl www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire