pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericitul Ivan Merz (1896-1928)

Fericitul Ivan Merz s-a născut la Banja Luka, la 16 decembrie 1896, și a fost botezat la 2 februarie 1897. Tot aici a urmat cursurile primare și gimnaziale. După o scurtă perioadă petrecută la Academia militară din Wiener Neustadt, în 1915 s-a înscris la Universitatea din Viena, cu scopul de a deveni profesor pentru a se putea dedica instruirii și educării tinerilor din Bosnia, după exemplul profesorului său Ljubomir Marakoviæ, față de care era mereu recunoscător pentru că l-a ajutat să descopere bogățiile credinței catolice.

În martie 1916 a fost înrolat în armată și trimis pe frontul italian, unde a petrecut mare parte din anii 1917-1918. Experiența din timpul războiului a contribuit la o rapidă maturizare spirituală a tânărului care, indignat de ororile la care fusese martor, încredințându-și destinul în mâna lui Dumnezeu, și-a propus să tindă cu toate puterile spre desăvârșirea creștină.

După război s-a întors la Viena pentru a continua studiile (1919-1920), iar ulterior s-a transferat la Paris (1920-1922), unde și-a pregătit teza de doctorat cu titlul "Influența liturgiei asupra scriitorilor francezi, de la Chateaubriand până în zilele noastre", cu care a obținut titlul de doctor în filosofie la Universitatea din Zagreb. În restul scurtei sale vieți a fost profesor de limba și literatura franceză la gimnaziul arhiepiscopal din Zagreb, îndeplinindu-și cu o dăruire exemplară îndatoririle stării sale.

Ivan Merz a fost cunoscut mai ales ca apostol al tinerilor, mai întâi în "Liga tinerilor catolici croați", iar apoi în "Liga croată a Vulturilor", al cărei spiritus movens a fost și cu care a inaugurat în Croația "Acțiunea Catolică", dorită de Papa Pius al XI-lea. Din punctul său de vedere însă, organizația trebuia să contribuie mai ales la formarea unei elite de apostoli ai sfințeniei. Cu acest scop trebuia să slujească și reînnoirea liturgică, Ivan fiind unul dintre primii promotori ai acesteia în Croația, anticipând cu patru decenii ideile directoare ale Conciliului Ecumenic Vatican II în acest sector.

Munca sa nu a fost lipsită de neînțelegeri și dificultăți de tot felul, pe care le înfrunta cu un calm de admirat, rod al permanentei uniuni cu Dumnezeu în rugăciune. După părerea celor care îl cunoșteau bine, era "cu mintea și spiritul cufundat în supranatural". Convins că mijlocul cel mai puternic pentru mântuirea sufletelor este suferința oferită Domnului, oferea suferințele sale trupești și sufletești pentru a dobândi binecuvântare asupra acțiunilor sale apostolice, iar în pragul morții și-a oferit chiar viața pentru "Vulturii" săi. A murit la Zagreb, la 10 mai 1928, la vârsta de 32 de ani, lăsând în urma sa o adevărată faimă de sfințenie.

după situl www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire