pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Pedro de Betancurt (1626-1667)

Sf Pedro de Betancurt s-a născut la 19 martie 1626 la Chasna de Vilaflor din Tenerife, în Insulele Canare. El a murit în 25 aprilie 1667 în Ciudad de Guatemala, capitala Guatemalei. Viața lui, marcată de o sfințenie eroică, este o mărturie strălucitoare de fidelitate față de Evanghelie. Pedro era descendent din Juan de Betancurt, unul dintre cuceritorii Insulelor Canare. Familia în care s-a născut era însă o familie foarte săracă, și el a început să lucreze ca păstor al micii turme a familiei. Părinții lui l-au crescut într-un spirit sănătos de credință, și contactul cu natura a hrănit sufletul lui profund contemplativ. Încă din copilărie, Pedro a învățat să îl vadă pe Dumnezeu în toate în jurul lui.

Când Pedro a auzit despre condițiile mizerabile de trai ale oamenilor din "Indiile de Vest" (America de astăzi), el s-a simțit chemat să ducă mesajul creștin pe aceste pământuri. În 1650, când avea 23 de ani, el a plecat spre Ciudad de Guatemala. Era atât de sărac că trebuia să stea la coadă pentru pâinea lui zilnică la mănăstirea franciscană, și aici l-a cunoscut pe călugărul Fernando Espino, un faimos misionar, care l-a ocrotit și a rămas îndrumătorul său pe viață. El i-a găsit lui Pedro un loc de muncă într-o fabrică locală de textile. În 1653, Pedro și-a descoperit dorința de a intra în colegiul iezuit local, în speranța de a deveni preot. El a demonstrat însă puține aptitudini pentru studiu, fapt care l-a făcut să se retragă. Aici Providența l-a ajutat încă o dată, el întâlnindu-l pe pr. Manuel Lobo, S.J., care a devenit confesorul lui.

Fr. Fernando l-a invitat pe Pedro să intre în Ordinul Franciscan ca și călugăr, dar Pedro a simțit că Dumnezeu dorea ca el să rămână în lume; astfel în 1655, a intrat în Ordinul Franciscan Terțiar. Începând de atunci, Pedro și-a dedicat timpul alinării suferințelor celor mai puțin norocoși, în mijlocul unor strădanii și dificultăți de nedescris. El a devenit apostolul sclavilor afro-americani, al indienilor supuși unor munci inumane, al emigranților, și al copiilor abandonați, cu generozitate tot mai mare și umilință profundă în abandonarea totală în voința lui Dumnezeu. Inspirat de iubirea lui Cristos, el s-a făcut tuturor toate. În 1658, Pedro a primit o colibă pe care a convertit-o într-un spital pentru săracii care erau externați din spitalul din oraș, dar aveau încă nevoie de o perioadă de convalescență.

Acest spital a fost numit "Fecioara de Betleem". El a mai înființat o pensiune pentru cei fără locuință, o școală pentru copiii săraci și abandonați, și un oratoriu. Pedro a primit ajutor pentru a înființa toate acestea atât de la autoritățile civile cât și de la cele religioase. A adunat fonduri pentru a le permite preoților săraci să celebreze Liturghii, și a mai obținut celebrarea de Liturghii dimineața devreme, pentru ca să poată asista și cei săraci. A pus să fie construite mici capele în zonele sărace, în care se organiza și învățământ pentru copii.

Lui i s-au alăturat bărbați și femei, care au devenit Frații și Surorile Betleemite, și a formulat o Regulă care includea apostolatul activ de a lucra cu cei săraci, cu cei bolnavi, și cu cei mai puțin norocoși, bazat pe o viață bogată în rugăciune, post și penitență. Astfel a fost înființată Congregația Betleemită. Pedro a murit la 25 aprilie 1667, la vârsta de 41 de ani. În întreaga sa viață, Pruncul din Betleem a fost centrul meditației spirituale a lui Pedro. El a văzut întotdeauna în cei săraci chipul "Copilului Isus", și i-a slujit cu devotament. El este cunoscut ca "Sf Francisc din Americi".

după situl www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire