pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Lazăr (sec. I)
17 decembrie (calendarul latin)

Evanghelia Sfântului Ioan istorisește în capitolul XI despre învierea minunată a lui Lazăr, fratele surorilor Marta și Maria, care locuiau în Betania, la aproximativ 5 km de Ierusalim. Din relatarea Sfintei Evanghelii apare clar că Isus nutrea o afecțiune deosebită față de fratele celor două surori și deseori creștinii din Ierusalim se duceau în procesiune la Betania în sâmbăta din ajunul Floriilor și la mormântul lui Lazăr citeau Evanghelia ce cu multe amănunte istorisește învierea lui. De fapt, Evanghelistul Ioan este singurul care istorisește acest miracol și vede în el o prevestire și o prefigurare a învierii lui Cristos.

Casa din Betania și mormântul au fost locuri de pelerinaj încă din prima epocă a creștinismului, după cum relatează însuși Sfântul Ieronim. Mai târziu, pelerinii medievali afirmă că alături de mormântul lui Lazăr s-a ridicat o mănăstire, înzestrată de Carol cel Mare. Lazăr a avut două morminte, deoarece a murit de două ori. Primul mormânt, acela din care a fost înviat de iubirea lui Cristos, a rămas gol, deoarece o tradiție veche îl consideră pe Lazăr Episcop și martir în Cipru. În anul 900, împăratul Leon al VI-lea Filozoful, a transferat sfintele relicve ale lui Lazăr de la Kition din Cipru la Constantinopol, împreună cu cele ale surorii sale Maria Magdalena, găsite la Efes. Unele picturi vechi descoperite în insulă par să confirme prezența lui Lazăr în Cipru.

Față de aceste date, apare cu totul lipsită de temei afirmația că Lazăr și surorile lui, aruncați într-o barcă fără cârmă în largul mării, au ajuns la Marsilia și aici el a devenit primul Episcop. Istoria vorbește despre un Episcop de Marsilia cu numele Lazăr, dar care a trăit în veacul al V-lea. Pe baza identității de nume între Lazăr din Betania și Lazăr din parabola cu bogatul nemilos și săracul plin de răni, Sfântul Lazăr (din Betania) a fost ales patron al azilelor pentru leproși, de unde au primit și numele de «lazarete», iar îngrijitorii leproșilor «lazariști». Conform datelor indiscutabile din evanghelia Sfântului Ioan, Lazăr, Marta și Maria rămân trei figuri luminoase, trei inimi curate și primitoare în apropierea întunericului din Vinerea Mare.

Numele personal Lazăr este o prescurtare a numelui ebraic Eleazar, iar acesta este format din cuvintele El=Eloham=Dumnezeu și azar=a ajuta; împreună înseamnă «Dumnezeu a ajutat», sau mai explicit «Copil dobândit prin ajutorul lui Dumnezeu»; se dădea copiilor născuți în urma rugăciunilor, sau a unei promisiuni făcute lui Dumnezeu. Există și forma feminină «Lazarina». În limba română există multe variante ca nume de familii, sau locuri: Lazarul, Lăzarea, Zarea, Zorică, Zorea, Zorel, Lazur, Lazu, Laciu, Laseu, Lațco, etc.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire