pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Olimpia (?-410)
17 decembrie (calendarul latin)

Șaptesprezece dintre scrisorile rămase de la Sfântul Ioan Gură de Aur (344-407) sunt adresate unei nobile doamne, diaconeasă a Bisericii din Constantinopol, căreia el îi destăinuie frământările sufletului, durerile exilului, planurile pentru restabilirea ordinei și a păcii în oraș. Femeia nobilă care s-a învrednicit de prietenia marelui Sfânt Părinte este Sfânta Olimpia.

Tatăl Olimpiei, contele Anicius, ocupa o funcție înaltă de stat, iar mama era rudă cu regele Armeniei. La formarea ei culturală și morală a contribuit mult sora Sfântului Anfiloc, prieten al Sfântului Vasile, precum și Sfântul Grigore de Nazianz. Când Olimpia s-a căsătorit, la vârsta de optsprezece ani, cu Nebridius, intendentul domeniilor împăratului Teodosie cel Mare, l-a invitat și pe Grigore, atunci retras la Arianze, să ia parte la nuntă. Bătrânul Episcop i-a scris: «Nu ar fi nici ușor nici decent pentru un bătrân reumatic ca mine să se așeze la un banchet nupțial. Pentru tine, fiica mea, după Dumnezeu, soțul tău să aibă totdeauna cel dintâi loc în inima ta; să împărțiți amândoi și bucuriile voastre și durerile voastre; el să se ocupe cu treburile din afară, iar tu să-ți rezervi vârtelnița, lâna și meditarea Sfintelor Scripturi, în casă... Și să ajungi să-i vezi pe copiii copiilor tăi crescând și lăundându-l pe Domnul». Dorința sfântului Episcop nu s-a împlinit, căci după douăzeci de luni Nebridius a murit și a lăsat-o pe Olimpia, văduvă la douăzeci de ani, stăpână a unei averi imense.

Mulți pretendenți i-au cerut mâna, dar ea nu a voit să mai știe de o a doua căsătorie. Împăratul Teodosie a obligat-o să-l ia în căsătorie pe un oareoare Elpidius, dar și acesta a fost refuzat categoric. Atunci împăratul a ordonat să i se pună sechestru pe toate bunurile, până când își va schimba hotărîrea.

Olimpia a rămas neclintită. Mai mult chiar, a cerut de la Patriarhul Constantinopolului, Sfântul Nectarie, să fie primită în rîndul diaconeselor, pentru a se dedica în întregime lui Dumnezeu și operelor de binefacere. Când pe scaunul patriarhal a ajuns Episcopul Ioan al Anitiohiei, supranumit Gură de Aur, Olimpia era deja renumită pentru zelul și eforturile depuse în slujba Bisericii; noul Patriarh i-a acordat toată încrederea și prietenia sa. Deoarece a rămas credincioasă acestei prietenii și atunci când curtea imperială l-a trimis în exil pe severul judecător al păcatelor vremii, ea însăși a fost alungată din Constantinopol, comunitatea diaconeselor desființîndu-se, toate bunurile confiscate; în cele din urmă au exilat-o în Nicomedia, unde a murit în jurul anului 410.

Numele personal Olimpia amintește de numele Olimp, locuința zeilor în mitologia greacă, sau de orașul Olimpia, unde au luat naștere jocurile olimpice, olimpiadele, în anul 776 î. Cristos. Toate aceste nume sunt apropiate de verbul lampein = a lumina, a străluci. Dacă se ia în considerație această apropiere, Olimpia ar avea înțelesul de «persoană care poartă, sau răspândește lumina». Ca nume personal există și forma masculină Olimpiu.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire