pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Toma Becket (1117-1170)
29 decembrie (calendarul latin)

Sfântul Toma Becket s-a născut la Londra, în anul 1118, pe vremea regelui Henric II Plantagenetul, când regele Angliei, Marea Britanie, avea sub stăpânire și ținutul din vestul Franței ce astăzi formează regiunea Bretagne, atunci Mica Britanie. Datorită originii și calităților sale, Toma a fost numit arhidiacon de Canterburry și cancelar al Regatului, fiind în același timp stăpânul unei averi imense. Era considerat unul dintre oamenii cei mai capabili ai timpului său, și ulterior a fost asemănat cu Richelieu, prin calitățile sale ca om de stat și prin gustul său pentru fast și eleganță. A rămas celebră vizita pe care a făcut-o regelui Franței, Ludovic al VII, în 1158. Toma Becket a trecut canalul Mânecii pe șase fregate, întovărășit de două mii de oameni. În drumul spre Paris era precedat de două sute cincizeci de muzicanți, înconjurat de o mulțime de ogari și urmat de opt trăsuri trase de câte șase cai. În urmă veneau carele care duceau camera lui de dormit, bucătăria, capela, vesela; apoi urmau sute de scutieri pe cai înalți, înconjurând floarea nobilimii, strălucind în fireturi de aur și argint.

Regele Henric al II-lea, mult mai tânăr decât Toma, născut în 1133, îi era prieten bun. La moartea Arhiepiscopului de Canterburry, folosindu-se de privilegiul acordat de Papa, regele l-a numit Arhiepiscop pe bunul său prieten. În sâmbăta dinaintea Rusaliilor din anul 1162, Toma a fost sfințit preot și a doua zi consacrat Episcop. Avea patruzeci și patru de ani. Nimeni, și cu atât mai puțin regele, nu a bănuit că acest «Flecar» se va transforma într-un apărător hotărât al drepturilor Bisericii și într-un păstor de suflete plin de zel. Toma a început o viață personală austeră, dar nu a renunțat la luxul și grandoarea de care i-a plăcut să se înconjoare.

Înainte de a primi sarcina de Arhiepiscop, Toma i-a spus regelui: «Sire, dacă Dumnezeu permite să ajung Arhiepiscop de Canterburry, voi pierde prietenia Maiestății Voastre». În 1164 regele a elaborat «Constituția de la Clarendon», prin care restabilea unele drepturi abuzive ale puterii regale, ce încălcau atribuțiile Bisericii; Toma a refuzat să-și dea asentimentul și astfel și-a atras mânia răzbunătoare a monarhului. Pentru a nu cădea victimă răzbunării regale, la 2 noiembrie 1164 a fugit în Franța, deghizat în haine de simplu călugăr. De aici a excomunicat pe demnitarii englezi, fie civili, fie din cadrul Bisericii, care au semnat «Constituția de la Clarendon». Atât pentru regele Franței, cât și pentru Papa Alexandru al III-lea situația era extrem de delicată. Ei au intervenit și l-au sfătuit pe Toma Becket să fie mai înțelegător și să se întoarcă la reședința sa. Toma cedează și la 2 decembrie 1170 se reîntoarce în Anglia.

Credincioșii l-au primit în triumf, cu manifestări de venerație și dragoste, dar el i-a salutat cu cuvintele: «M-am întors ca să mor în mijlocul vostru». Regele a considerat ca după perioada de exil voluntar, Toma va dovedi supunere necondiționată față de hotărârile sale, dar a trebuit să constate imediat că el a rămas același om de oțel; îndată după întoarcere, a destituit pe toți Episcopii care acceptaseră «Constituția de la Clarendon» și a cerut respectarea legilor Bisericii în problemele spirituale. Henric al II-lea în culmea furiei a exclamat odată: «Blestemați cei care mănâncă pâine la masa mea, daca nu mă scapă de acest papă insolent». Cuvântul a fost reținut de cei din jurul său.

În noaptea de 28, spre 29 decembrie, patru cavaleri au intrat în Catedrala din Canterburry și s-au îndreptat spre apartamentul Arhiepiscopului care comunica cu biserica. Arhiepiscopul i-a observat, a ieșit din cameră și s-a îndreptat spre altar, dar ei l-au înjunghiat lângă un stâlp și au voit să-l scoată afară din biserică; Toma s-a împotrivit energic, trântindu-l la pământ pe șeful lor, Renaud Fitz Urse, - un om căruia îi făcuse mult bine - și le-a declarat: «Nu voi ieși de aici. Faceți aici ceea ce aveți de făcut»; și-a acoperit ochii cu mâinile, a murmurat o rugăciune către Dumnezeu, Sfânta Fecioară, Sfântul Dionisie, apoi, după primele lovituri primite a exclamat: «Doamne, în mâinile tale îmi dau sufletul meu» și cu puțin înainte de a muri a spus: «Pentru Dumnezeu și pentru Biserică, accept moartea».

Papa Alexandru al III-lea l-a excomunicat pe Henric al II-lea și peste trei ani l-a declarat Sfânt pe Toma Becket. Regele și-a recunoscut greșeala și nu peste mult timp s-a restabilit pacea între Anglia și Sfântul Scaun. Scriitorul Thomas Eliot, care a premiul Nobel în1948, a redat sfârșitul tragic el lui Toma Bekett în admirabila tragedie «Omor în Catedrală». Când Sfântul Toma Becket a fost înștiințat de ceea ce se punea la cale împotriva lui, a dat un răspuns care exprima deviza vieții sale: «Frica de moarte nu trebuie să ne facă să pierdem din vedere dreptatea».

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire