pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Ștefan (sec. I)
26 decembrie (calendarul latin)
27 decembrie (calendarul bizantin)

După coborârea Duhului Sfânt, apostolii au început să predice învățătura lui Cristos celor care le erau mai aproape, adică evreilor, și astfel au reaprins împotrivirea autorităților religioase ale iudaismului, care abia se potoliseră prin judecarea și condamnarea lui Cristos. Ca și Învățătorul lor, apostolii au cunoscut foarte curând umilirile bătăilor cu vergi și ale închisorii, dar îndată după ce erau eliberați din lanțuri reluau predicarea evangheliei. Prima comunitate creștină, dorind să împlinească integral porunca dragostei frățești, a pus în comun toate bunurile și se împărțea zilnic fiecăruia ceea ce era necesar pentru viață. Când comunitatea s-a mărit, apostolii au încredințat serviciul asistenței zilnice la șapte «miniștri ai carității», numiți diaconi.

Între aceștia strălucea tânărul Ștefan, care pe lîngă îndatoririle de administrator al bunurilor comune, nu a încetat să răspândească «Vestea cea bună»; el îndeplinea această misiune cu atât zel și cu astfel de succese încât evreii «se repeziră cu toții asupra lui, îl luară cu sila și-l duseră la Sinedriu. Au pus martori falși care să zică: acest om vorbește fără încetare împotriva Lăcașului Sfânt și împotriva Legii. L-am auzit spunând că Isus Nazarineanul va dărâma acest lăcaș și va schimba datinile ce ni le-a lăsat Moise».

Ștefan, după cum citim în capitolul VII din Faptele Sfinților Apostoli, «plin de har și de tărie», s-a folosit de prilejul autoapărării sale și a încercat să lumineze mințile adversarilor săi. Mai întâi a făcut un scurt rezumat al istoriei ebraice de la Adam pînă la Solomon, apoi a declarat că nu a rostit blesteme nici împotriva lui Dumnezeu, nici împotriva lui Moise, ori a Legii și a Templului. A demonstrat că Dumnezeu și-a arătat slava sa și în afară de Templu și se pregătea să expună învățătura despre Isus, ca ultimă descoperire a lui Dumnezeu, dar adversarii nu au mai suportat să continue discursul, ci «strigară în gura mare, își astupară urechile, se repeziră cu toții asupra lui și scoțându-l afară din oraș, îl bătură cu pietre» (Fapte VII, 58).

Plecându-și genunchii sub ploaia de pietre, primul martir al credinței creștine, din adâncul inimii și cu glas puternic, a rostit cuvintele iertării dăruite deja de pe lemnul Crucii de Cristos: «Doamne, nu le lua în seamă acest păcat».

În anul 415 au fost descoperite relicvele Sfântului Ștefan; faptul a produs o mare emoție în lumea creștină. Când o parte din aceste relicve a fost adusă mai târziu, de către Paul Orosiu, în insula Minorca (Baleare), entuziasmul locuitorilor a fost atât de mare încât, uitând lecția de iubire dată de primul martir, au trecut prin ascuțișul sabiei pe toți evreii imigrați pe insulă.

Sărbătoarea celui dintâi martir a fost celebrată întotdeauna imediat după ziua Nașterii Domnului, și el a fost numărat între «Comites Christi» - «însoțitorii lui Cristos», alături de Sfântul Ioan Evanghelistul, ei fiind cei mai apropiați de Fiul lui Dumnezeu venit între oameni, deoarece sunt primii care au dat mărturie supremă de credință și dragoste: Sfântul Ștefan prin moartea pentru Cristos, iar Sfântul Ioan prin îmbrățișarea fecioriei pentru Cristos.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire