pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Adelaida (931-990)
16 decembrie (calendarul latin)

Sfântul Odilon, stareț al renumitei mănăstiri din Cluny, conducătorul spiritual și biograful Adelaidei, scria : «Această femeie a fost o minune de har și de frumusețe». Ea a cunoscut mărirea și umilirea, bucuria și durerea, dar nu a cunoscut orgoliul și răzbunarea.

Adelaida, fiica lui Rudolf al II-lea, regele Burgundiei, la vârsta de cincisprezece ani s-a căsătorit cu regele Italiei, Lotar al II-lea și au avut o fiică, Ema, care va ajunge regina Franței. Când Adelaida avea douăzeci de ani, soțul ei a fost asasinat de către un pretendent la tron, Beramger, care a pus stăpânire pe regat și a oferit tinerei văduve mâna fiului său. Deoarece ea a refuzat categoric această propunere, asasinul soțului său a închis-o în castelul de pe malul lacului Garda, unde a supus-o celor mai umilitoare chinuri, poruncind să fie lovită de către paznici cu pumnii și cu picioarele. Adelaida a reușit să scape și s-a refugiat în castelul de la Canossa, proprietate a Bisericii. De aici a făcut apel la regele Germaniei, Otto I, ce coborâse în Italia cu trupele sale pentru a-l pedepsi pe uzurpator. În ziua de Crăciun a anului 951, Adelaida s-a recăsătorit cu Otto I; el a devenit primul împărat al Sfântului Imperiu roman-german, primind coroana imperială din mâinile Papei Ioan al XII-lea în ziua de 2 februarie 962.

În anul 973 Otto I a murit și a urmat la tron fiul său Otto II. O parte dintre sfetnici nu vedeau cu ochi buni prezența Adelaidei la curtea imperială și l-au determinat pe tânărul împărat să ia măsuri aspre împotriva mamei sale. Simțindu-și viața în primejdie, s-a refugiat în locurile natale, în Burgundia, și a început o viață de rugăciune și de binefaceri, sub îndrumarea sfântului abate al mănăstirii din Cluny. Printre faptele mari săvârșite de ea se amintește reconstruirea mănăstirii Sfântului Martin din Tours, distrusă în urma unui incendiu.

Între timp, fiul său Otto al II-lea, și-a schimbait atitudinea și înainte de sfârșitul vieții (983) a cerut iertare mamei sale și i-a oferit sprijinul său generos.

După moartea lui, Adelaida a trimis mănăstirii din Tours mai multe daruri prețioase la care a adăugat cea mai frumoasă manta imperială a fiului său, neîmbrăcată niciodată, cu următoarea poruncă dată celui ce le ducea : «Când vei ajunge la mormântul gloriosului sfânt Martin, să spui: Episcop al lui Dumnezeu, primește aceste umile daruri din partea Adelaidei, servitoarea slujitorilor lui Dumnezeu, făptură păcătoasă prin firea ei, împărăteasă prin harul lui Dumnezeu. Primește de asemenea și mantaua lui Otto, fiul meu unic. Roagă-te pentru el, tu care ai avut cinstea să îmbraci cu mantaua ta proprie pe Domnul nostru Isus Cristos în persoana unui sărac».

Când a simțit că se apropie de sfârișitul vieții, Adelaida a cerut să fie dusă la mănăstirea din Seltz-pe-Rin, pentru a muri și a fost așezată aproape de mormântul lui Otto cel Mare, cel de al doilea soț al ei. A murit în anul 999 și a fost îngropată, după dorința ei, în această mănăstire pe care ea a întemeiat-o în 987 și a încredințat-o ordinului călugăresc din Cluny.

* * *

Numele personal Adelaida este de origine germanică, și cuprinde două elemente: cuvântul vechi «adal = nobil», astăzi în germană Adel = nobilime și un sufix «haid», devenit «heit» în germana actuală (Schönheit = frumusețe, se compune din schön = frumos și sufixul «heit»). Prin urmare, Adelaida are înțelesul de noblețe, distincție, sau de persoană nobilă, distinsă. Același înțeles îl au și formele: Adela, Ada, Alida, Alice, Alis, Alix, Alisa.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire