pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Ecaterina din Alexandria (sec. IV)
25 noiembrie (calendarul latin)
25 noiembrie (calendarul bizantin)

La începutul veacului al IV-lea a intervenit o schimbare de atitudine neașteptată din partea puterii romane față de creștini, împăratul Dioclețian (284-305), ajuns la bătrânețe și cu o voință slăbită, cedând influenței sfetnicilor săi a declarat cea mai crudă dintre persecuții. În Egipt, persecuțiile au ajuns la o cruzime atât de cumplită, încât mulți păgâni, revoltați de cele ce vedeau, căutau să-i ajute pe creștini, iar unii dintre ei îmbrățișau noua credință. Însemnările despre diferitele procese și condamnări, răspunsurile victimelor și torturile suferite s-au păstrat în scrierile numite Passiones, Pătimirile, scrieri ce au fost redactate mai târziu, cu adăugarea unor elemente simbolice; pornind de la miezul real al faptelor, scriitorii încearcă să ofere cititorilor, prin imagini plastice, lucrările minunate ale harului divin în sufletul și în viața martirilor. Una dintre cele mai frumoase și mai cunoscute Passio este aceea a Sfintei Ecaterina.

Ecaterina, fiica regelui Costus al Ciliciei și a prințesei Sabinella, a fost trimisă la Alexandria pentru a se instrui la școala renumiților filozofi de acolo. La vârsta de șaptesprezece ani era cea mai frumoasă și cea mai învățată tânără din oraș. Considerând că nu mai are ce să învețe, se reîntoarce în patrie și acceptă propunerea părinților de a se gândi la căsătorie, dar le spune hotărâtă că nu-și va da mina decât unui tânăr la fel de frumos și de învățat ca și ea. Mulți prinți au renunțat la gândul de a-i cere mâna, iar alții au rămas rușinați în fața întrebărilor Ecaterinei. Întâlnindu-se întâmplător cu un bătrân pustnic, Anania, și destăinuindu-i gândurile ei, acesta i-a spus: «Eu cunosc un mire așa cum îl visezi tu». «Să se prezinte», a răspuns scurt Ecaterina. «El va veni la noapte, dacă în cursul zilei de astăzi vei rosti de multe ori aceste cuvinte: "Mamă bună, arată-mi, te rog, pe Fiul tău"». Deși nu înțelegea despre cine este vorba, ea a rostit cuvintele bătrânului; spre uimirea ei, în timpul nopții următoare, fără să știe cum, în cameră intră o doamnă cu privire blândă și un tânăr fermecător. «Vrei să-ți fie mire?», întreabă doamna. «Cred că nu sunt vrednică nici să fiu sclava lui», răspunse Ecaterina. «Dar tu, reluă Doamna adresându-se tânărului, vrei să-ți fie mireasă?». «O, nu, răspunse tânărul; e atât de murdară!». Dimineața următoare, Ecaterina a alergat la pustnic și i-a istorisit totul. El i-a răspun : «Tânărul a vorbit nu despre urâțenia trupului, dar despre sufletul tău, plin de orgoliu și lipsit de știința vieții». Cu răbdare, bătrânul i-a vorbit despre Cristos, Mântuitorul, despre Maica lui Prea Curată, despre viața creștină. După ce a primit botezul, Ecaterina s-a rugat Fecioarei Maria să i-l arate din nou pe Fiul său. Preacurata i-a ascultat rugăciunea și din nou i s-a arătat împreună cu Fiul său, pe care l-a întrebat: «Acum este vrednică de Tine?». «Da, a răspuns Isus, acum este cu adevărat frumoasă», și Sfânta Fecioară Maria a pus în degetul Ecaterinei un inel de aur. Aceasta este ceea ce se numește «căsătoria mistică a Sfintei Ecaterina».

La Alexandria a început o prigoană cruntă împotriva creștinilor. Maximin Daia, guvernator al provinciilor Africane, dăduse ordin ca toți supușii săi să aducă jertfă idolilor; Ecaterina, care între timp se reîntoarse în oraș, auzind că mulți creștini renunțau la credință și jertfeau idolilor pentru a scăpa cu viață, s-a dus la Maximin Daia și i-a demonstrat falsitatea credinței păgâne, cu argumente din cărțile filosofilor și ale preoților greci și romani. Împăratul nu a știut ce să-i răspundă și a convocat pe cincizeci dintre cei mai renumiți învățați din Alexandria. După discuții ce au durat o zi întreagă, toți cei cincizeci de filosofi au declarat că sunt hotărâți să devină și ei creștini; în culmea furiei, împăratul poruncește sa fie executați, iar Ecaterina să fie aruncată în închisoare. Passio arată că în timpul petrecut în închisoare, la îndemnurile curajoasei tinere au primit credința creștină și botezul persoane apropiate împăratului, paznici, ostași, ofițeri. Drept răzbunare, Maximin Daia a dat poruncă să fie construite patru roți cu dinți de fier și cu ele să fie strivit trupul Ecaterinei; la apropierea de trup, roțile s-au îndoit asemenea unor ramuri fragede de răchită. Atunci au scos-o afară din cetate și i-au tăiat capul; mii de îngerași i-au luat trupul neînsuflețit și l-au dus pe muntele Sinai, unde mai târziu s-a ridicat o mănăstire, renumită în primul mileniu al creștinismului. Cultul Sfintei Ecaterina a fost răspândit de către călugării de la muntele Sinai, iar sărbătoarea ei a fost introdusă în calendarul roman pe la 1335 de către Papa Ioan al XXII-lea. Ea este considerată patroana filosofilor, precum și a meseriașilor care lucrează diferite feluri de roți. Tinerele creștine au văzut în Sfânta Ecaterina un model de iubire față de Cristos, de dragoste față de știință, și de curaj în trăirea vieții închinate lui Dumnezeu și aproapelui.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire