pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sărbătoarea Tuturor Sfinților
1 noiembrie (calendarul latin)

Sărbătoarea Tuturor Sfinților își are originea în practica Bisericii din Antiohia, care chiar din primele veacuri sărbătorea cu un fast deosebit pe toți martirii creștinătății, știuți și neștiuți, în prima duminică după solemnitatea Coborârii Duhului Sfânt, considerând că tăria, curajul și statornicia martirilor sunt prin excelență opera Duhului Sfânt, promis și dăruit Bisericii Sale de către Cristos Mântuitorul.Biserica din Roma a adoptat această sărbătoare în secolul al VI-lea. După o sută de ani, Papa Bonifaciu al IV-lea a fixat data sărbătoririi tuturor martirilor la 13 mai, zi în care Panteonul roman, transformat în biserică creștină, a fost sfințit și dedicat Născătoarei de Dumnezeu și tuturor martirilor, primind numele de "Sancta Maria ad martyres" - "Sfânta Maria între martiri". În timpul slujbei solemne din ziua de 13 mai, la un anumit moment, peste mulțimea de credincioși se revărsă o ploaie de petale de trandafiri roșii-stacojii, coborând lin de la înălțimea cupolei maiestuoase. Ulterior, sărbătoarea și-a lărgit conținutul, devenind sărbătoarea "Tuturor Sfinților", și a fost extinsă la toate bisericile din Apus. În anul 835, Papa Grigore al IV-lea a transferat sărbătoarea la 1 noiembrie, dată la care se celebrează și astăzi.

Alegerea zilei de 1 noiembrie se pare că a fost făcută din motive de ordin simbolic și de ordin practic. Luna octombrie este luna culesului roadelor de pe câmp, din livezi, din vii; intrând în luna noiembrie, omul începe să se bucure de roadele muncii sale din anul respectiv. Acesta este un prilej potrivit pentru contemplarea roadelor viței care este Cristos, ale activității apostolice a Bisericii, ale eforturilor și sacrificiilor oamenilor de bunăvoință, roade întruchipate în sfinții din ceruri. Pe de altă parte, după cum ne informează cronicarul Ioan Beleth, cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinților, se îndreptau spre Roma mulțimi nenumărate de pelerini dornici să adune în mâini cât mai multe petale de trandafiri, și în inimi bucuria întâlnirii cu Cetatea Eternă și cu Părintele Creștinătății. Procurarea hranei și a băuturii necesare pentru mulțimile venite la sărbătoare punea probleme care la 1 noiembrie, după luna culesului, se rezolvau mai ușor decât la 13 mai.

Prin sărbătoarea de la 1 noiembrie, Biserica aduce un omagiu solemn celor care, urmând chemarea lui Dumnezeu, au împlinit cuvântul lui Cristos: "Fiți desăvârșiți, precum este desăvârșit Tatăl vostru ceresc" (Matei 5,48). Numărul lor este cu mult mai mare decât al celor declarați ca atare de autoritatea bisericească și înscriși zi de zi în calendare. Sfântul Apostol Ioan, căruia Dumnezeu i-a dat harul de a contempla pentru o clipă locuința fericită a sfinților, scrie în Apocalipsul său (7,9-17): "Am privit, și iată, o mulțime mare pe care nimeni nu o putea număra, din toate națiunile, triburile, popoarele și limbile... Acestea sunt cei veniți din asuprirea cea mare, care și-au spălat hainele și le-au albit cu sângele Mielului... Nu le va mai fi nici foame, nici sete; nu-i va mai bate soarele, nici căldurile, căci Mielul îi va duce la izvoarele apelor vieții, iar Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor." Între ei se află oameni de toate vârstele, condițiile sociale și profesiunile; din toate timpurile, începând de la cei dintâi oameni și până în clipa de față; de pe toate regiunile pământului, din coliba de gheață de la poli, ca și din junglele Ecuadorului; provenind din toate civilizațiile pământului, dintre care cele mai multe astăzi sunt acoperite de nisipul pustiurilor și al uitării omenești. Cinstindu-i pe sfinți noi îl cinstim pe Dumnezeu cel Întreit Sfânt și pe Fiul omului prin care ajungem la Tatăl: "Nimeni nu vine la Tatăl, decât prin mine" (Ioan 14,6); cunoașterea și admirarea vieții lor, reproducerea înfățișării lor în icoane și statui, urmarea exemplelor pe care ni le dau ei, este răspunsul nostru la îndemnul psalmistului: "Lăudați pe Domnul în minunatele sale lucrări" (Psalmul 150). Ori, opera supremă a celui Atotputernic sunt sufletele create pentru veșnicie și sfințite prin "harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor" (Tit 2,11).

Sărbătoarea Tuturor Sfinților, prin lecturile propuse la Sfânta Liturghie, ne expune învățătura Bisericii lui Cristos despre sfințenie; ea nu constă în fapte extraordinare, impresionante, ci în realizarea practică a principiilor cuprinse în predica de pe munte. Sfinți și fericiți sunt cei cu inima dezlipită de cele trecătoare, cei care suferă, cei flămânzi și însetați după dreptate, cei cu inima curată, făcătorii de pace, cei prigoniți pentru dreptate, cei milostivi și blânzi. În rândul sfinților cinstiți de Biserică se cuprind și mulțimi nenumărate de oameni care, fără să îl cunoască pe Cristos, și-au trăit viața în dreptatea și iubirea arătată de harul divin prin glasul conștiinței; se află și nenumărați creștini umili, care în tăcere și resemnare și-au împlinit datoriile zilnicile și au purtat crucea suferințelor fără a atrage atenția altora, suportând uneori nedreptăți amare ori ironii umilitoare; toți acești sfinți necunoscuți împodobesc firmamentul împărăției cerești asemenea stelelor necunoscute nouă, dar știute și iubite de Creatorul lor.

Aproape de noi, delimitând spațiul existenței noastre sufletești, se află Soarele Dreptății, "Cel singur Sfânt, singur Domn, singur Preaînalt", și Fecioara Preacurată, luna ce picură lumina speranței în inimile stăpânite de întunecimea aducătoare de neliniști și temeri. Alături de ei, stă Sfântul Ioan Botezătorul, cu ceata venerabilă a patriarhilor, profeților și drepților Vechiului Testament, înconjurându-l pe Sfântul Iosif, tatăl purtător de grijă al Fiului lui David și soțul preacurat al Celei mai distinse fiice a Sionului. Urmează sfinții apostoli, martirii, mărturisitorii, păstori sufletești, învățători, călugări și călugărițe, fecioare și văduve, tați și mame, soți și soții, copiii nevinovați și tinerii demni și curajoși, conducători de popoare și umili servitori, meseriași și oameni de știință, agricultori și muncitori industriali, medici și ostași etc... Din mijlocul tuturor grupurilor umane, toți cei care în viața pământească au trăit ca adevărați copii ai lui Dumnezeu, astăzi sunt fericiți în cer și cinstiți în sărbătoarea Tuturor Sfinților.

Sfântul Augustin ne destăinuie taina sfințeniei: "Copiii lui Dumnezeu nu se deosebesc cu nimic de fiii întunericului, decât doar prin iubire". Cuvintele Sfântului Episcop de Ippona sunt ecoul învățăturii fundamentale a credinței creștine, expusă pe larg în epistolele Sfântului Apostol Ioan (1, 2, 3). "Cine zice că este în lumină, și îl urăște pe fratele său, se află încă în întuneric. Cine îl iubește pe fratele său, rămâne în lumină, iar în el nu este primejdie de cădere." (2Ioan 2,9-10). "Dragii mei, să ne iubim unii pe alții, căci dragostea vine de la Dumnezeu și oricine iubește pe aproapele este născut din Dumnezeu și îl cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește, nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este dragoste... Dumnezeu este dragoste, cine rămâne în dragoste, în Dumnezeu rămâne și Dumnezeu rămâne în el" (1Ioan 4,7.16).

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire