pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Narcis (?-212)
Patriarh de Ierusalim

29 octombrie (calendarul latin)

Sfântul Narcis este al treizecilea Episcop al Ierusalimului, chemat să păstorească această venerabilă biserică în anul 195, pe când avea vârsta de aproape o sută de ani. Despre el se știe că împreună cu Teofil al Cezarei a prezidat Conciliul care a hotărât ca sărbătoarea Paștelui să fie ținută totdeauna în zi de duminică. Până atunci, unele biserici sărbătoreau Învierea urmând datele calendarului ebraic, și astfel sărbătoarea Paștelui cădea în fiecare an în altă zi din săptămână.

Cu toată vârsta înaintată și înțelepciunea de care dădea dovadă, nu a fost scutit de loviturile urii și răutății omenești. Trei oameni nemernici, pentru a se dezvinovăți pe ei înșiși de o oarecare crimă, au acuzat pe păstorul lor de unele fapte nedemne, jurându-se că nu mint. "Să fiu ars de viu, dacă mint", a spus primul; "Să mă mănânce lepra", s-a jurat al doilea; iar al treia a adăugat: "Și eu să orbesc". Față de atare calomnie, bătrânul Episcop a considerat că este mai bine să tacă și să părăsească Ierusalimul, reîntorcându-se în singurătatea chiliei sale. Toți au crezut că a dispărut definitiv și după câțiva ani au reales un înlocuitor, în persoana lui Germanian, căruia i-a urmat, după puțin timp, Episcopul Gordus. Între timp, cei trei calomniatori au ajuns să vadă realizate jurămintele false pe care le-au făcut: primul a ars într-un incendiu, împreună cu toți ai săi; al doilea a murit măcinat de lepră, iar al treilea și-a pierdut vederea, plângându-și greșeala.

Spre uimirea și bucuria tuturor, în anul 212, bătrânul Narcis reapare în oraș, cu trupul slăbit, însă cu inima și mintea pline de viață. L-au rugat să primească din nou conducerea Diecezei. El a acceptat, dar a cerut să i se dea un Episcop ajutător, fiind prima dată în istoria Bisericii când la același scaun episcopal se aflau concomitent doi Episcopi. Această practică a fost urmată și de alte biserici și se continuă până în zilele noastre, în cazurile când Episcopul titular nu este în măsură, din cauză de sănătate sau vârstă, să împlinească toate obligațiile misiunii sale. Ajutorul Sfântului Narcis s-a numit Alexandru; de la el ne-a rămas o scrisoare în care arată că la vârsta de 116 ani, Episcopul Narcis își exercita atribuțiile sale în chip strălucit. Se crede că a murit la vârsta de 120 de ani, fiind venerat chiar din timpul vieții ca un urmaș vrednic al sfinților apostoli și al patriarhilor.

* * *

Numele Narcis traduce numele tânărului din mitologia greacă Narkissos, care s-a îndrăgostit de chipul său oglindit în apă, și căutând să se apropie de el s-a înecat și a devenit floarea numită narcisă. În realitate, narcisa poartă acest nume din cauza parfumului său amețitor; în grecește, amețeala, toropeala se numește nárke. De aici s-au format și cuvintele: narcisism, dragoste exagerată față de sine însuși, narcotic, substanță care provoacă amețeală, somn etc. Ca nume personale, Narcis și Narcisa sunt destul de rar folosite, poate și pentru legătura sonoră cu numele substanțelor narcotice. Cazul Sfântului Narcis ne dovedește că omul poate fi cu mintea limpede și la 120 de ani, dacă se lasă condus în viață de lumina rațiunii și a harului divin.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire