pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Hedviga (1174-1243)
16 octombrie (calendarul latin)

Sfânta Hedviga s-a născut și a trăit cea mai mare parte a vieții sale în palate princiare, dar a rămas în amintirea locuitorilor din Polonia și din părțile de nord ale Germaniei ca un model de viață aspră, plină de renunțări benevole, și o icoană vie de bunătate. Hedviga era fiica lui Bertold al III-lea, duce de Carintia, soră a doi episcopi, a reginei Agnesa de Merania, soția lui Filip August, regele Franței, a reginei Gertruda, soția regelui Ungariei și mama Sfintei Elisabeta, și a unei starețe. La vârsta de doisprezece ani, conform obiceiului din acele vremuri, s-a căsătorit cu Henric cel Bărbos, duce de Silezia. Din căsnicia lor au avut șase copii. La îndemnul soției, Henric a impus în castel un mod de viață ordonată și cumpătată, care le cerea doar a suta parte din venituri, folosind restul pentru ajutorarea celor săraci, construirea și întreținerea de aziluri și mănăstiri. Hedviga ținea post în toate zilele, afară de duminici și sărbători, dormea pe un pat aspru și se ruga timp îndelungat. Ducele împărtășea dorința de austeritate a soției, și de comun acord au hotărât, după nașterea celui de al șaselea copil, să trăiască în castitate desăvârșită; în acest fel au conviețuit timp de 30 de ani, până în anul 1238, când Henric a murit.

Între operele mari rămase din timpul lui Henric este și mănăstirea călugărițelor trapiste de la Freibnitz, lângă Wroclaw. Pentru ridicarea acestei superbe construcții el a folosit pe condamnații din închisorile ducatului, dându-le posibilitatea să-și îmbunătățească condițiile de viață și să se reabiliteze. În anul 1815, după victoria de la Waterloo, clădirile și terenul au devenit apanajul principelui Blücher.

Rămasă văduvă, Hedviga s-a retras la mănăstirea din Freibnitz, unde a trăit o viață de adâncă reculegere și aspră înfrânare, până la moartea sa, în anul 1243. Cu trei ani înainte de moarte, primind vestea despre uciderea de către tătari a fiului său mai mare, Henric cel Pios, a exclamat: "Dumnezeul meu, eu nu vreau altceva decât ceea ce vrei Tu. Tu ai dispus de fiul meu așa cum ai voit. Îți mulțumesc că mi-ai dat acest copil, care m-a iubit totdeauna. Aș fi dorit să-l știu că trăiește; dar acum mângâierea mea este și mai mare știind că se află pentru totdeauna în împărăția Ta".

* * *

Numele personal Hedviga derivă dintr-un cuvânt compus, de origine germanică, "Hathuwic", format din elementele hathus = luptă, și wic = sacru, sfânt. Particula Wic = sacru se regăsește în numele german al Crăciunului, Weihnacht = noapte sacră. Cu timpul, elementul wic s-a schimbat în Wig, care înseamnă tot "luptă"; astfel prenumele de Hedviga, în forma actuală, este compus din două sinonime în înțelesul de "luptă". Sfânta Hedviga, prin lupta pe care a dus-o pentru desăvârșirea vieții sale sufletești, ne îndreptățește să-i atribuim numelui său înțelesul de "luptă sfântă".

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire