pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Sergiu (sec. IV)
martir

24 februarie (calendarul latin)

Diferitele martirologii amintesc mulți sfinți cu acest nume; între ei, cel mai popular este reformatorul vieții mănăstirești în Rusia, născut în anul 1314 dintr-o famile nobilă, din regiunea Rostov, familie care după pierderea averii a emigrat la Redonez în regiunea Moscova. Răspândirea numelui Sergiu, (Sârghie, Serghie) în Rusia și în țările slave (chiar și în Orient) se datorează devoțiunii față de "părintele monahismului" în Rusia, mort la 25 septembrie 1392, dată la care este sărbătorită amintirea lui.

Un alt renumit sfânt care a purtat acest nume este Papa Sergiu I, amintit la 8 septembrie. De loc este din Siria, dar s-a stabilit la Roma, după ce familia lui, fugind din fața invadatorilor mahomedani, și-a fixat locuința la Palermo. Sfințit preot în 683, după patru ani a fost ales Papă. Chiar de la început a trebuit să dea dovadă de o fermitate deosebită în conducerea Bisericii, din cauza apariției în Roma a doi antipapi, Teodor și Pasquale, și în fața amenințării amestecului din partea împăratului Iustinian al II-lea, care îi cerea să subscrie canoanele conciliului Trulan, dintre care multe erau în mod evident tendențioase. "Prefer să mor mai degrabă decât să fiu de acord cu o greșeală" a fost răspunsul Papei. El este cel care a introdus în slujbă, înainte de Sf. Împărtășanie, cântarea: "Agnus Dei" "Mielul lui Dumnezeu". Tot el a stabilit datele sărbătorilor: Buna Vestire, Adormirea Maicii Domnului, Nașterea Maicii Domnului, Purificațiunea (2 februarie). Și atunci, ca și astăzi, Sf. Împărtășanie și cinstirea Maicii Domnului făceau parte din problemele esențiale ale vieții creștine.

Sfântul Sergiu pe care îl amintim astăzi este un martir din Cezareea Capadociei. Aproape ignorat de documentele hagiografice bizantine și grecești, a avut o oarecare popularitate în Apus, datorită unei "Passio" în limba latină, care astfel istorisește martiriul lui: "În timpul sărbătorilor anuale în cinstea lui Jupiter, pe vremea împăratului Dioclețian, guvernatorul Armeniei și al Capadociei, Sapricius, aflându-se la Cezarea, a dat ordin ca toți creștinii din cetate să fie convocați în fața templului păgân spre a-i constrânge să aducă jertfă zeului Jupiter. În mulțime apare și Sergiu, un magistrat în vârstă, care părăsise toga pentru a îmbrățișa rasa de pustnic".

Apropierea lui a făcut ca toate focurile pregătite pentru sacrificii să se stingă. Imediat, fenomenul a fost atribuit creștinilor, care prin refuzul lor au atras mânia zeului. Sergiu iese în fața tuturor și arată că motivul neputinței zeilor păgâni trebuie căutat mult mai sus, în atotputernicia adevăratului și unicului Dumnezeu, adorat de creștini. Sergiu a fost arestat și condus în fața guvernatorului și în cadrul unei judecăți sumare a fost condamnat să i se taie capul. Sentința a fost executată imediat: era 24 februarie. Trupul martirului a fost luat de creștini și înmormântat în proprietatea unei doamne credincioase. De aici rămășițele pământești au fost transportate în Spania, în localitatea andaluză Ubeda.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire