pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericitul Vasil Hopko (1904-1976)

Mons. Vasil Hopko, Episcop auxiliar greco-catolic de Presov și titular de Midilen, s-a născut la 21 aprilie 1904 la Hrabské, în provincia Bardejov. A urmat studiile teologice la Academia teologică greco-catolică din Presov și a fost hirotonit la 3 februarie 1929 la Presov. Ulterior a fost numit administrator în parohia din Pakostov, iar mai târziu Episcopul P. P. Gojdie OSBM l-a numit primul paroh al noii parohii din Praga. Din 15 septembrie 1936 până în 31 august 1941 a îndeplinit funcția de director spiritual în seminarul mare din Presov. Între timp, în aprilie 1940, obține doctoratul în Teologie. Începând din 1 septembrie 1941 este secretar al Episcopului de Presov, iar din 1943 activează ca profesor de teologie pastorală și teologie morală la Facultatea de Teologie din acest oraș. La 11 mai 1947 este consacrat Episcop.

După tristele evenimente legate de Sinodul de la Presov din 28 aprilie 1950, Statul scoate Biserica Greco-Catolică în afara legii, iar slujitorul lui Dumnezeu Episcopul Vasiž Hopko ajunge în arest la domiciliu. Mai târziu este dus în mănăstirea de la Báe, de pe lângă seminarul Šamorín, iar mai târziu în mănăstirea franciscană de la Hlohovec. De aici este arestat la 18 octombrie 1950, și după un an de interogatorii foarte dure este condamnat la 24 octombrie 1951 de către Tribunalul de Stat, secția din Bratislava.

Sentința prevedea o pedeapsă de 15 ani, o amendă de 20.000 de coroane cehoslovace, pierderea drepturilor civile de cetățean pe o perioadă de zece ani și confiscarea tuturor bunurilor. Astfel începe Calea Crucii Slujitorului lui Dumnezeu prin închisori și centre de pedeapsă comuniste crude și inumane la Bratislava, Ilava, Leopoldov, Praga, Mírov și Valdice. Este eliberat din cauza sănătății foarte șubrede și datorită bunei conduite la 12 mai 1964 la Valdice, condiționat, pe timp de trei ani.. În timpul detenției, care a durat 13 ani, 6 luni și 24 de zile, a suportat un regim dur caracterizat de presiune fizică, suferință morală, rații mici de hrană, frig și îngrijire sanitară insuficientă. Toți acești factori au dus la iremediabila înrăutățire a sănătății sale. După eliberare a trăit până la începutul anului 1968 într-un sanatoriu din Osek, din Boemia septentrională, unde s-a aflat la arest domiciliar și sub pază permanentă din partea organelor de securitate.

După ce Biserica Greco-Catolică a primit din nou permisiunea de a activa, în iunie 1968, Vasiž Hopko activează ca Episcop auxiliar, dar nu pe deplin reabilitat. Moare în urma consecințelor detenției, așa cum s-a constatat și în procesul verbal de deces, la 23 iulie 1976 la Presov. În timpul exhumării s-a dovedit, cu ajutorul analizelor toxicologice, prezența excesivă în oase a arsenicului, care probabil i-a fost administrat în doze mici în timpul detenției.

Slujitorul lui Dumnezeu Vasil Hopko s-a oferit pe sine cu totul din fidelitate față de Cristos și Biserica Catolică și a acceptat toate detențiile și suferințele fizice și psihice cu responsabilitate, curaj și credință puternică. A devenit martir din credință oferindu-și viața pentru Cristos și pentru Biserică, murind ex aerumnis carceris. În timpul slujirii sale episcopale a avut ca motto: "Ca toți să fie una".

după www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire