pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Grigore Luminătorul
Apostolul armenilor

30 septembrie (calendarul bizantin)

Sfântul Grigore, rămas în istorie ca Luminătorul Armeniei pentru meritele sale la încreștinarea acestei țări, s-a născut în anul 240, într-o familie înrudită cu familia domnitoare din Armenia. Tătăl său, Anak, a l-a ucis pe regele Khosrov, cârmuitorul part al Armeniei, care, înainte de a muri, a ordonat executarea ucigașului său și a întregii sale familii. Salvarea lui Grigore și a fratelui său, amândoi copii mici, a fost o rudenie care i-a scos din țară. Acesta este începutul vieții lui Grigore, ajuns astfel în Cezareea Capadociei, în centrul Asiei Mici. Doica ce l-a crescut l-a introdus în credința creștină, pe care Grigore a pus-o la suflet din acel moment, ca pe o mare comoară.

Ajuns bărbat, el s-a căsătorit cu Maria, fiica unui nobil din Cezareea, cu care a avut doi copii: Ortan și Arostan. Primul a ajuns preot, iar al doilea s-a retras în pustie. După moartea soției, Grigore a început să se dedice cu mai mare tărie lui Dumnezeu și în special visului său de a se întoarce în Armenia și de a predica acolo Evanghelia. Mai întâi însă, Grigore a ales să slujească lui Tiridat, fiul împăratului ucis de tatăl său - și refugiat la Roma după incidentele din țară - , tocmai pentru păcatul lui Anak, dar fără a-i spune cine e. Prin intrigi, Tiridat s-a întors pe tronul tatălui său, ca împărat al Armeniei (287-330), luându-l cu el pe Grigore.

Împăratul Tiridat aducea adesea jertfe idolilor, și i-a cerut în repetate rânduri lui Grigore să participe cu el la ceremonii. Grigore însă răspundea că el îl mărturisește doar pe Cristos. Format la Roma cu sentiment de ură față de creștini, Tiridat și-a încălcat prietenia cu sluga sa dragă, Grigore, și a poruncit să fie arestat. Mai mult, el a aflat adevărata identitate a lui Grigore, de fiu al ucigașului tatălui său, ceea ce i-a sporit mânia. Simion Metafrast descrie cu lux de amănunte în viața Sfântului Grigore chinurile prin care a trecut acesta. Spre surprinderea tuturor, Grigore supraviețuia ca neatins tuturor încercărilor. În cele din urmă împăratul a poruncit ca Grigore, legat la mâini și la picioare, să fie aruncat într-o groapă adâncă, în cetatea Artaxat, plină de gunoaie, de șerpi, și de viermi. Acolo a trăit și supraviețuit în mod miraculos Grigore timp de 14 ani.

În perioada în care se petrec acestea, la Roma era împărat Dioclețian (284-305). Din cauza prigoanei comandate de el împotriva creștinilor, un grup de treizeci și șapte de fecioare s-au refugiat în Armenia. Printre ele era și frumoasa Ripsimia, pe care o dorea ca soție. Dioclețian i-a scris lui Tiridat, cerându-i să o găsească și să i-o trimită pe Ripsimia, sau dacă o vrea, să o păstreze el de soție. Așa s-a și întâmplat, Tiridat a dorit-o pentru el, dar stareța grupului de fecioare le-a spus pețitorilor: "Iată, toate fecioarele acestea sunt logodite Împăratului Ceresc și nu este cu putință ca vreuna dintr-însele să se amestece cu nunta cea pământească". S-a auzit atunci un tunet înfricoșător și un glas din cer zicând către fecioare: "Îndrăzniți și nu vă temeți, căci cu voi sunt". Unii dintre trimișii împăratului au murit efectiv de frică, iar alții s-au întors cu teamă de Dumnezeu.

Tiridat a trimis atunci armata asupra fecioarelor, dar Ripsimia s-a oferit de bună voie, pentru a salva viața celorlalte. Văzând-o la palat, în Tiridat s-au aprins poftele necurate. Dar Dumnezeu era mai puternic în fecioară. Așa se face că războinicul care a ucis cu miile în fruntea armatei nu a reușit să ia nici un sărut de la Ripsimia, întărită de Domnul. Înfuriat, împăratul a poruncit să fie ucisă, ea și însoțitoarele ei. Sângele celor 37 de fecioare avea însă să fie plătit cu nebunia de către împăratul Tiridat, care a început să devină asemenea porcilor, la față și la grai. La fel și părtașii la uciderea fecioarelor. Sora împăratului, Cusaroducta, a aflat însă într-un vis că singura salvare pentru vindecarea împăratului este scoaterea din groapă a lui Grigore, de care mai toată lumea uitase.

Marea le-a fost surpriza să afle că Grigore era viu și nevătămat. Prima grijă a lui Grigore, odată revenit între oameni, a fost ca trupurile fecioarelor, ce de nouă zile erau neîngropate, să aibă parte de cele creștinești. Ele au fost îngropate cu mare cinste. Grigore a început apoi să îi întoarcă de la idolatrie la Dumnezeu pe împărat și pe supușii săi, care, crezând, au revenit la înfățișarea omenească. Împăratul Tiridat a început a lucra acum pentru răspândirea creștinismului în Armenia.. Grigore a fost trimis în Cezareea, unde a fost sfințit Episcop de Arhiepiscopul Leontie. El s-a întors împreună cu câțiva preoți și l-a botezat pe Tiridat. Toată Armenia s-a convertit treptat la creștinism, devenind astfel primul stat creștin din istorie.

În Armenia au apărut ca urmare școli, biserici, mănăstiri. Despre împărat se spune că a dus în continuare o viață asemeni călugărilor. Nu numai armenii s-au convertit după Sfântul Grigore, ci și neamurile din împrejurimi. Înaintând în vârstă, Grigore l-a lăsat în locul său pe unul din fiii săi, pe Arostan, care de altfel a luat parte la primul Sinod Ecumenic de la Niceea. Sfântul Grigore s-a retras la o sihăstrie, unde a și murit, probabil pe la anul 330. În Biserica Armeană, nu numai Grigore este recunoscut ca sfânt, ci și fiii săi, Arostan și Ortan.

după diverse surse


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire