pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Cei șapte fondatori
ai Societății "Slujitorii Sfintei Fecioare Maria"

17 februarie (calendarul latin)

În anul 1233, în ziua de 15 august, sărbătorirea Adormirii Maicii Domnului, șapte tineri din orașul Florența au trăit un eveniment care le-a răscolit sufletele. Acești tineri erau: Bonfilio Monaldi, Buonagiunta Maneti, Amadio degli Amidei, Ugoccione degli Ugoccioni, Sostegno dei Sostegni, Manetto dell Antella și Alexandru Falconieri; ei făceau parte dintr-o confrerie numită: laudesi (cântăreți de imnuri religioase), poeți-actori foarte răspândiți în regiunea Umbriei și Toscanei (Italia) spre sfârșitul Evului Mediu. Aceștia obișnuiau să se adune în fața vreunei icoane a Maicii Domnului pictată pe pereți, de-a lungul drumurilor, și să exprime în versuri cântate lauda și iubirea lor către Fecioara Preacurată, asemenea trubadurilor care-și declarau cântând admirația și dragostea față de femeia iubită.

În ziua amintită, chipul din icoană al Mariei s-a însuflețit, și li s-a arătat îmbrăcată în doliu, plânsă și îndurerată din cauza urii fratricide care împărțea Florența în două: din 1275 locuitorii Florenței se împărțiseră în două tabere adverse, Guelfii și Ghibelinii (două grupuri politico-sociale care au împărțit Italia în două din secolul al XII-lea până în al XV-lea; guelfii erau de partea Papei, iar ghibelinii de partea împăraților germani), care nu pierdeau nici o ocazie de a se încăiera, deseori până la vărsarea de sânge. Cei șapte tineri au hotărât să încerce a face ceva pentru a aduce puțină pace: s-au constituit într-o asociație numită "Maria îndurerată", și s-au retras într-un loc singuratic din muntele Senario, nu departe de oraș, pentru a se consacra rugăciunii și actelor de penitență. Fapta lor pare deosebit de neobișnuită, având în vedere că ei erau tineri, bogați și nobili.

Într-o zi, pe când coborau în oraș pentru a încerca împăcarea între două familii, un copil a alergat la mama lui strigând: "Iată sosesc servitorii Mariei". Numele acesta li se potrivea foarte bine și le-a rămas pe mai departe. De altfel, alegerea lor și consacrarea în slujba Mariei a devenit definitivă; dezbrăcând veșmintele bogate de mai înainte și aruncând pumnalul pe care îl purtau în cutele lor, au făcut un legământ solemn de a-și dedica viața întreagă cinstirii Preacuratei Fecioare Maria.

Adesea, coborând din muntele numit Monte Senario pe care și l-au ales de reședință, mai înainte de a intra în oraș treceau prin fața unei bisericuțe închinate Bunei Vestiri în cartierul mărginaș Cafagio. Tocmai în acest timp se răspândea zvonul că scena Bunei Vestiri din acea bisericuță a fost pictată de un înger pe când pictorul adormise. În urma afluenței crescânde a credincioșilor, capela a fost înlocuită cu un mare sanctuar către care au început să se îndrepte mulțimi de pelerini; lângă el și-au stabilit locuința și cei șapte fondatori ai Ordinului "Slujitorii Preacuratei Fecioare Maria". De aici, ei au răspândit în toate părțile evlavia lor către Fecioara Bunei Vestiri, declarată apoi Patroană a Florenței. Data de 25 martie, sărbătoarea Bunei Vestiri, a fost decretată de locuitorii Florenței drept început de An Nou; această practică a durat până la 1749. Cei Șapte Fondatori sunt amintiți individual în "Martirologiul Roman", dar au o sărbătoare "colectivă", începând din anul 1888, an în care au fost canonizați de către Papa Leon al XIII-lea.

Cel care a fost animatorul acestui grup de tineri este Alexandru (Alexie) Falconieri; cu toate că ceilalți șase au devenit preoți, el a dorit să rămână simplu laic, și a trăit mai mult decât ei toți, murind la vârsta de peste o sută de ani, în 1310. Amintirea lor este fixată în noul calendar la 17 februarie, deoarece mai înainte la această dată era comemorat Sfântul Alexie, un personaj care a trăit în Roma în veacul al V-lea, dar a cărui biografie nu a putut fi verificată istoric, și de aceea a fost eliminat din noul calendar. Totuși, biografia lui constituie subiectul uneia dintre cele mai frumoase și expresive poeme hagiografice care adună într-un mănunchi elemente din viața reală a multor eroi ai credinței.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire