pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Venceslau (907-929)
28 septembrie (calendarul latin)

Creștinismul a fost introdus în Boemia de către sfinții Ciril și Metodiu, pe vremea regelui Vratislau; la moartea acestuia, în anul 920, credința creștină se afla încă la începuturile ei, și mulți principi păstrau încă obiceiurile lor păgâne. Chiar familia regală era împărțită: mama regelui, Ludmila, împreună cu fiul mai mare, Venceslau, urmau noua credință, având o capelă pentru slujbe în interiorul palatului; soția regelui, Drahomira, și fiul mai mic, Boleslau, erau de partea nobililor care nu îmbrățișaseră creștinismul. Deoarece Venceslau era minor când tatăl său a murit, potrivit obiceiului, soția regelui a preluat conducerea în calitate de regentă și a început o acțiune de combatere a credinței creștine; o parte dintre biserici au fost închise și preoții misionari trimiși peste hotare. La ordinul Drahomirei, un ostaș a strangulat-o pe Ludmila cu marama de pe cap, în timp ce se afla în capela palatului pentru rugăciune. Tot la porunca regentei, Venceslau a fost constrâns să participe la diferite ritualuri păgâne, dar în sufletul său și în ascuns a continuat să cultive deprinderile învățate de la bunica sa, Ludmila, pe care atât el, cât și o mare parte din popor o cinsteau ca pe o martiră.

Când Venceslau a ajuns la vârsta de optsprezece ani, a preluat conducerea și a impus punctul de vedere inițiat de tatăl său, atât pe tărâm religios, cât și pe tărâm politic. I-a rechemat pe misionarii și preoții exilați, a încurajat construirea de biserici și mănăstiri, a recunoscut suzeranitatea împăratului german, pentru a evita ocuparea și distrugerea țării de către un vecin mult mai puternic. Fără a-și neglija datoriile de conducător, ducea o viață de rugăciune și fapte de milostenie care i-au atras admirația și dragostea poporului său. A iertat-o pe mamă pentru uciderea bunicii sale și a căutat să trăiască în relații bune cu ea și cu fratele său Boleslau. Dar Drahomira, femeie intrigantă, i-a atras de partea ei pe nobilii ostili creștinismului și, împreună, au cultivat sistematic rivalitatea lui Boleslau față de fratele său rege, ajungând a-l determina să dorească și chiar să pună la cale asasinarea lui Venceslau. Cu acest gând, îl invită la castelul său, închinat sfinților Cosma și Damian, să participe la sărbătorirea lor în ziua de 27 septembrie din anul 929. A doua zi, 28 septembrie, pe când Venceslau ieșea din castel pentru a merge la Sfânta Liturghie, este lovit de o săgeată; evlaviosul rege reușește să scoată fierul ucigaș, pune mâna pe spada proprie, dar, spre uimirea lui, îl vede în față pe Boleslau, în mijlocul unui grup de servitori; lasă sabia jos și spune: "Aș putea să te ucid, dar mâna unui slujitor al lui Dumnezeu nu trebuie să fie pătată de sânge fratricid". Servitorii fratelui mai mic au sărit asupra lui și l-au omorât.

Acest principe creștin ținea atât de mult la datoriile sale de creștin, încât, odată, a ajuns cu întârziere la o importantă adunare convocată la Worms de către împăratul Otto, deoarece a voit să participe mai întâi la Sfânta Liturghie. Adeseori a fost văzut îmbrăcat în haine umile, cu picioarele goale, participând în rând cu ceilalți credincioși la procesiunile de pocăință. Deși purta coroană de rege, considera că este o mare onoare pentru el să lucreze la pregătirea pâinii și a vinului necesare la celebrarea Sfintei Liturghii.

A fost considerat drept un rege slab și fricos pentru că a căutat să facă alianță cu vecinii puternici, dar însuși fratele său, Boleslau, care i-a urmat la conducere după ce l-a asasinat, a fost nevoit să-și schimbe părerea și să urmeze aceeași linie politică realistă. Boleslau a recunoscut că l-a judecat greșit pe fratele său, când a văzut cum din zi în zi poporul îl cinstea tot mai mult ca pe un adevărat sfânt, și la mormântul lui se petreceau fapte minunate, ce confirmau trecerea de care se bucura în fața lui Dumnezeu. Sfântul Venceslau este cinstit ca primul sfânt al popoarelor slave și, în anul 1929, la o mie de ani de la moartea lui, au avut loc manifestări solemne.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire