pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfinții Cosma și Damian (sec. IV)
26 septembrie (calendarul latin)
1 iulie (calendarul bizantin)
1 noiembrie (calendarul bizantin)

Ceea ce se știe despre viața și moartea Sfinților Cosma și Damian este în mare parte rezultatul unor adăugiri succesive, ce nu pot fi susținute cu documente istorice. Dar este sigur că, încă din cele mai vechi timpuri li s-a acordat o cinstire deosebită; numele lor au fost introduse în Canonul Roman, și astfel, erau amintiți zilnic la fiecare sfântă Liturghie. De asemenea, se consideră foarte probabil că au suferit martiriul în localitatea Cyr din Siria, în timpul persecuției lui Dioclețian, la începutul secolului al IV-lea. Data de 27 septembrie, propusă de Martirologiul Roman pentru comemorarea lor, corespunde zilei în care a fost sfințită bazilica ridicată de papa Felix al IV-lea (526-530) în forul roman și închinată cinstirii sfinților frați Cosma și Damian. Noul calendar a fixat comemorarea la data de 26 septembrie, rezervând ziua de 27 pentru comemorarea Sfântului Vincențiu de Paul, devenită obligatorie.

Conform datelor transmise de-a lungul veacurilor, Cosma și Damian erau doi frați medici veniți din Arabia în orașul Cyr; aici s-au dedicat îngrijirii bolnavilor, atât a oamenilor, cât și a animalelor. Spre deosebire de alți medici, ei, urmând sfatul evanghelic: "În dar ați primit, în dar să dați", nu voiau să primească nici un fel de recompensă și, pentru acest motiv, au fost numiți "Sfinții medici fără de arginți" - "Anargyres". O singură dată, însă, Damian, încălcând hotărârea pe care și-o luaseră amândoi frații, a primit o sumă de bani de la o femeie nobilă, Paladia, care în numele lui Cristos, l-a rugat să accepte darul ei. Fratele lui, Cosma, s-a mâniat atât de tare, încât a declarat că nu vrea să mai lucreze împreună. După ce Damian i-a arătat motivele pentru care a făcut acel gest, și anume, ca să nu umilească și să nu întristeze nobila doamnă care 1-a rugat în numele lui Cristos, ei s-au împăcat și au continuat munca lor. Guvernatorul Lysis, aflând că sunt creștini și îi atrag pe foarte mulți la noua credință, i-a chemat în fața tribunalului și le-a cerut să aducă jertfă zeilor Imperiului. Deoarece au refuzat cu hotărâre, au fost condamnați la moarte și executați prin tăierea capului; trupurile lor, aduse în oraș de către creștini, au fost înmormântate cu cinstirea cuvenită.

La aceste fapte concrete, legenda adaugă unele amănunte simbolice: mai întâi au fost condamnați la moarte prin aruncare de pietre, dar pietrele aruncate spre ei se întorceau cu putere în capul călăilor; s-a hotărât apoi să fie străpunși cu săgețile a patru călăreți, dar și acestea s-au întors împotriva celor care le sloboziseră și a multora dintre păgânii ce participau la tristul spectacol. În cele din urmă, au fost siliți să folosească sabia pentru a le tăia capul, "onoare" rezervată numai cetățenilor romani; în felul acesta, cei doi frați au dat mărturie de credință și iubire față de Cristos.

După trei veacuri de la moartea lor, împăratul Iustinian, fiind foarte grav bolnav, s-a rugat lui Dumnezeu prin mijlocirea sfinților Cosma și Damian și a fost vindecat. Drept recunoștință, a mărit și a fortificat orașul Cyr, unde erau ei înmormântați, a reparat biserica dedicată lor în Constantinopol și a construit din temelii o altă biserică mult mai mare și mai frumoasă. Aceste fapte au dus la răspândirea cultului pentru sfinții Cosma și Damian, "Doctorii fără de arginți".

* * *

Prenumele Cosma (Cozma) a fost folosit de greci și romani sub diferite forme, toate având la origine cuvântul grec cosmos, cu cele două înțelesuri: "ordine" a universului - înțeles prezent în familia de cuvinte referitoare la cosmologie, și: "ornament, podoabă" - înțeles de la care provine familia de cuvinte privind cosmetica. Creștinătatea a preluat acest nume, deoarece el sugerează ideea de ordine și frumusețe a lumii noi, create prin Răscumpărare; în limba română, s-au folosit formele: Cosmache, Cosmat, Cozman, Cozmiță, Cuzmiță, Cuzmin; mai recent, se recurge tot mai frecvent la numele personal Cosmin.

La baza numelui Damian se află particula indo-europeană foarte veche do, de la care s-a format cuvântul domus = casă, și damao = a domestici, a îmblânzi; pornind de la aceste elemente de bază, cuvântul Damian poate fi înțeles ca "îmblânzitor, liniștitor al forțelor dușmănoase", între care bolile dețin un loc de frunte, sau, prin extensiune, "om care potolește spiritele", pentru păstrarea liniștii și a păcii în casă.

Supranumele Sfinților Cosma și Damian, "Sfinții doctori fără de arginți", "Anargyres", rostit în grecește la slujbele bisericești, a dat ocazie la apariția numelui Arghir, cu variantele: Arghirie, Arhirie, Arghira, Arhira și cu diminutivele: Ghire, Ghirea, Ghirca, Ghiuța. Toate aceste nume personale provin din cuvântul grecesc argyros = argint, ban de argint, și îi atribuie celui care le poartă una dintre calitățile argintului: culoarea, sunetul, puritatea, valoarea; pentru omul credincios, aceste nume sunt nedespărțite de amintirea "Sfinților doctori fără de arginți".

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire