pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Toma de Villanova (1486-1555)
Episcop

22 septembrie (calendarul latin)

Numit "Sfântul Bernard al Spaniei", pentru scrierile sale despre Maica Domnului, despre iubirea divină și despre probleme pastorale, Sfântul Toma de Villanova este una dintre figurile cele mai reprezentative ale secolului său. S-a născut la Fuenllana, în 1486, dar, îndată după naștere, a fost dus la Villanova, unde familia își avea domiciliul. Încă din copilărie a dovedit o mare dragoste față de săraci, lipsindu-se de tot pentru a le veni în ajutor. Se povestește că, într-o zi, fiind singur acasă, a decimat cotețul de găini și le-a dat săracilor împreună cu obișnuitul pumn de făină. După ce și-a dobândit o vastă formație culturală, în 1516, a cerut să fie primit între călugării augustinieni, iar după doi ani, a fost sfințit preot. Împotriva voinței sale, a fost ales superior al mănăstirii și a îndeplinit această însărcinare până în anul 1544, când însuși împăratul Carol al V-lea l-a propus pentru scaunul episcopal din Valencia.

A intrat în Valencia la 1 ianuarie 1545, fiind îmbrăcat în haine atât de simple, încât s-a crezut că este un simplu paroh de țară venit să asiste la înscăunarea episcopului. Ca episcop, și-a alcătuit un program de lucru inspirat din "idealul Bunului Păstor, învățăturile Sfântului Pavel și exemplele marilor episcopi ai antichității creștine, îndeosebi Augustin, Ambrozie și Grigore cel Mare, din ale căror scrieri se hrănea zilnic". În același an, a început vizita pastorală a parohiilor diecezei. Pentru a nu întrerupe această activitate pastorală, nu a voit să-și părăsească dieceza nici chiar pentru a se duce să participe la deschiderea Conciliului din Trento, cerând și primind dispensă de la Sfântul Părinte Papa. A organizat diferite forme de asistență socială, îndeosebi pentru a ușura suferințele și a veni în ajutorul unor ființe nevinovate, cum erau copiii părăsiți îndată după naștere: în palatul episcopal a creat un adevărat orfelinat, înzestrat cu mijloacele cele mai potrivite pentru protejarea vieții copiilor.

A ajuns până acolo încât și-a dat chiar patul propriu, neavând în acel moment altceva de dat. Într-o împrejurare asemănătoare, asemenea Sfântului Petru, l-a vindecat pe un olog căruia nu avea de unde să-i dea nimic (celebrul pictor Murillo a pictat această scenă). Înconjurat de dragostea săracilor săi, a murit în ziua de 8 septembrie 1555, fără să fi ieșit din propria dieceză nici măcar pentru a merge să o viziteze pe mama lui. Alexandru al VII-lea l-a trecut în catalogul sfinților la 1 noiembrie 1658 și i-a dedicat parohia "Castel Gandolfo", din apropierea locuinței de vară a papilor. Ca rod al activității sale pastorale au rămas șase volume de scrieri care cuprind predicile sale și norme de viață creștină, dictate cu exemplul vieții sale mai mult decât cu cuvântul, după cuvântul sfintei Evanghelii, care spune despre Isus că mai întâi a arătat cu fapta și apoi a început să învețe: "coepit facere ei docere".

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire