pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Ianuariu (?-305)
Episcop

19 septembrie (calendarul latin)
21 aprilie (calendarul bizantin)

Conform datelor acceptate de cei mai mulți istorici, Sfântul Ianuariu, patronul principal al orașului Neapole, a fost martirizat în timpul cruntei persecuții a împăratului Dioclețian, în Provincia Campania din sudul Italiei. Ianuariu era episcop de Benevento și a fost arestat pe când mergea să-l viziteze în închisoare pe diaconul Sosso. Adus în fața tribunalului prezidat de guvernatorul Timotei, i s-a cerut să ofere zeilor Imperiului sacrificiul prescris; deoarece a refuzat, i s-a aplicat condamnarea "ad bestias", urmând să fie sfâșiat de fiarele sălbatice în amfiteatrul din Pozzuoli. Deoarece nu au fost pregătite toate cele necesare pentru macabrul spectacol, Ianuariu, împreună cu alți creștini, a fost decapitat aproape de circ și apoi înmormântat.

După un secol, în anul 432, în prima duminică din luna mai, osemintele sfântului episcop au fost dezgropate și aduse în orașul Neapole. Cu acest prilej, o femeie credincioasă i-a predat episcopului Ioan două sticluțe cu sânge închegat, spunând că este din sângele Sfântului Ianuariu. Deoarece s-au exprimat unele îndoieli, spre uimirea episcopului și a mulțimii de credincioși, sângele din sticluțe s-a lichefiat și a devenit de culoarea sângelui proaspăt. Sfântul Ianuariu a fost declarat patron principal al orașului Neapole, și locuitorii îi atribuie mijlocirii lui puternice faptul că orașul lor nu a fost distrus de erupțiile vulcanului Vezuviu în anii: 1631, 1698, 1767, 1779, așa cum s-a întâmplat cu Herculanum și Pompei în anul 79.

Fenomenul neobișnuit al lichefierii sângelui s-a repetat de nenumărate ori în decursul veacurilor, la anumite date. Primele mărturii încep din anul 1329 și sunt atât de numeroase, încât nu pot fi puse la îndoială. Fenomenul se petrece și în epoca modernă, fără excepție, de trei ori pe an: din sâmbăta înainte de prima duminică a lunii mai și în următoarele opt zile, la 16 decembrie și la 19 septembrie, timp de câte opt zile. Prima dată este în amintirea aducerii relicvelor în oraș, 16 decembrie amintește erupția Vezuviului din 1631 și 19 septembrie este ziua tradițională a sărbătorii sfântului.

Miracolul merită manifestările de afectuoasă admirație cu care este înconjurat de toți locuitorii orașului și ai împrejurimilor. Sincera devoțiune a napolitanilor față de acest martir, a cărui viață nu este deplin cunoscută, a determinat comisia de revizuire a calendarului să-i păstreze în continuare celebrarea liturgică introdusă din anul 1586. Fenomenul lichefierii sângelui, până acum încă neexplicat prin cauze naturale, are semnificația simbolică a puterii dătătoare de viață, izvorâtă din mărturia sângelui tuturor martirilor, putere ce susține Biserica născută din sângele primului martir, Cristos cel Răstignit.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire