pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Corneliu (sec. III)
Papă

16 septembrie (calendarul latin)

Papa Corneliu și episcopul de Cartagina, Ciprian, sunt două victime ilustre ale persecuției din timpul împăratului Valerian, primul fiind martirizat în iunie 253, iar al doilea, la 14 septembrie 258. Încă de la jumătatea secolului al IV-lea, în cărțile liturgice de la Roma sunt amintiți împreună în aceeași zi, deoarece și în viață au fost alături unul de altul, într-o problemă de mare însemnătate pentru ei personal și pentru Biserica creștină.

Corneliu a fost ales papă în anul 251, după o îndelungată perioadă în care scaunul apostolic a fost vacant, din pricina persecuției declanșate de împăratul Deciu. Chiar de la început, Corneliu a întâmpinat împotrivirea preotului Novațian, care îl acuza că, în timpul prigoanei, și-a cumpărat cu bani un certificat de sacrificare, "libellum sacrificii", adică o dovadă eliberată de autoritățile de stat, care confirma că purtătorul a adus sacrificii zeilor Imperiului, și astfel, acesta era la adăpost de multe neplăceri. Novațian a lăsat să fie proclamat papă de către un grup de credincioși. Conflictul ne arată preocupările primilor creștini cu privire la conduita ce trebuia urmată față de frații lor, care nu au dat dovadă de eroism în timpul persecuției, sau chiar au apostaziat, și, după trecerea furtunii, doreau să fie reprimiți în Biserică. Novațian era rigorist; Corneliu avea o atitudine mai înțelegătoare, deși personal era în afară de orice bănuială. Deoarece și Biserica din Africa era confruntată cu aceeași problemă, episcopul de Cartagina a ținut un conciliu și a scris o carte, "De lapsis" - "Despre cei căzuți". Papa Corneliu îi scrie episcopului Ciprian și îi cere sprijinul; acesta îi trimite documentele Conciliului, precum și tratatul De Ecclesiae unitate - "Despre unitatea Bisericii", și se declară de partea lui Corneliu, împreună cu toți episcopii africani. Între cei doi oameni s-a legat o prietenie strânsă. Novațian a fost excomunicat.

Papa Corneliu a trimis Bisericilor locale textul hotărârilor luate de Conciliul din Cartagina cu privire la modul cum trebuie procedat față de apostații doritori să se reintegreze în Biserică. Istoricul Eusebiu citează câteva pasaje din scrisoarea adresată episcopului Fabius, unul dintre cei înclinați să nu accepte hotărârea oficială. Scrisoarea este de o mare însemnătate pentru noi, deoarece ne ajută să cunoaștem efectivul clerului roman, în jurul anului 250: 47 de preoți, 7 diaconi, 7 subdiaconi, 42 de acoliți, 42 de exorciști, lectori, portari; se menționează și numărul de 1500 de văduve și săraci ajutați de comunitatea creștină.

Imperiul Roman a cunoscut o epidemie groaznică de ciumă în anul 251; creștinii au fost considerați răspunzători, deoarece au provocat mânia zeilor prin refuzul lor de a aduce sacrificii. S-a declanșat un nou val de persecuții, în timpul cărora papa Corneliu a fost exilat la Centum Cellae - astăzi, Civita Vecchia -, unde a murit în anul 253.

* * *

Numele personal Corneliu, foarte răspândit în lumea romană, are la bază cuvântul Cornu = corn. Trecerea de la acest cuvânt la un nume de persoană se explică prin valoarea simbolică atribuită cornului. Chiar în Vechiul Testament, cornul este simbol al bogăției și al binecuvântării divine; sunetul cornului este chemarea la rugăciune și penitență pentru nerecunoștințele față de Dumnezeu. În acest înțeles, Corneliu poate exprima ideea de om binecuvântat, peste care s-a revărsat cornul abundenței. Se întâlnesc și variantele: Cornel, Cornea, iar pentru femei, Cornelia, cu diminutivul: Neli.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire