pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Inocențiu I (?-417)
Papă

28 iulie (calendarul latin)

Ales Papă în anul 401, Sfântul Inocențiu I, de loc din Albano, a condus Biserica timp de 16 ani, într-o perioadă istorică grea pentru imperiul roman de Apus și îndeosebi pentru Roma, care la 24 august 410 a fost cucerită și distrusă de către vizigoții lui Alaric. Asediul Romei a început în 408. Mulți cetățeni, neconvertiți la creștinism, au adus sacrificii solemne vechilor zeități. Papa Inocențiu, datorită prestigiului de care se bucura chiar în fața asediatorilor, a obținut o încetare a focului, cu condiția ca el personal să meargă la Ravena și să obțină de la timidul împărat Onoriu împuterniciri speciale pentru Alaric.

Misiunea curajosului Pontif nu a ajuns la rezultatele așteptate de invadatori, și Alaric a dat ordinul de ocupare a Romei; au urmat trei zile de devastări și masacre îngrozitoare. Barbarii au respectat bisericile; se spune chiar că goții au adus pe mormântul Principelui apostolilor vasele prețioase ascunse în diferite case particulare. Căderea Romei, descrisă de Sf. Augustin și de Sf. Ieronim în cuvinte încărcate de adâncă durere, nu a însemnat și declinul autorității pontificale. Grija față de toate bisericile este arătată de un mare număr de scrisori trimise de Papa Inocențiu I; dintre acestea, 36 sunt printre primele Scrisori enciclice, documente solemne ale misiunii de învățător al Bisericii. Papa Inocențiu I a stabilit un principiu foarte important pentru disciplina bisericească: diferitele Biserici trebuie să fie în conformitate deplină cu doctrina și tradițiile Bisericii din Roma.

A intervenit cu hotărâre în probleme privind Sfintele Sacramente, îndeosebi Pocăința, Ungerea bolnavilor, Botezul și nedesfacerea Căsătoriei, pe care a susținut-o și pentru cazul de adulter. În timpul pontificatului său a apărut și s-a răspândit erezia lui Pelagius, condamnată în 416 la Conciliile din Milevi și Cartagina, la inițiativa Sfântului Augustin și cu aprobarea Papei Inocențiu I.

Atenția plină de grijă a Papei se preocupa nu numai de apărarea învățăturii tradiționale a Bisericii, ci cu multă delicatețe știa să aducă mângâiere și întărire celor aflați în suferință. Sfântul Ieronim, care din chilia sa de la Betleem îi scria destăinuindu-i anumite supărări, Papa îi răspunde cu o scrisoare părintească, dovedind că știe să conducă cu mână forte cârma bărcii lui Petru, și în același timp are o inimă capabilă să înțeleagă dramele individuale, mici sau mari, ale tuturor. A murit la Roma în 417, la 28 iulie, după cum relatează Liber Pontificalis, și a fost înmormântat în cimitirul Ponțian, de pe calea Portului.

* * *

Numele personal Inocențiu vine de la adjectivul latin inocens = curat, nevinovat, nevătămat de stricăciunea răutății. El a fost atribuit mai întâi copiilor uciși de Irod cel Mare în ținutul Betleemului cu gândul că între ei se va afla și pruncul despre care îi vorbiseră Magii. S-a adoptat ca nume de botez, cu formele: Inocențiu pentru bărbați și Inocenția pentru femei, pentru a aminti nevinovăția sufletească primită prin botez. În limba română există și forma Inochentie. Realitatea vieții arată că "inocența" Sfântului Botez este o floare ce se ofilește ușor; creștinul, fie că poartă numele Inocențiu, sau alt nume, își însușește rugăciunea Psalmistului: "Spală-mă, Doamne, și mai mult decât zăpada mă voi albi" (Psalm 50).

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire