pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Ludovic (1214-1270)
regele Franței

25 august (calendarul latin)

Deși rege al Franței, Ludovic preferă să semneze "Ludovic de Poissy", numele localității unde a fost botezat, spunând că demnitatea cea mai înaltă a primit-o de la Dumnezeu. De alte onoruri nu ținea seamă, dar, pentru că poporul i-a pus pe cap coroana de rege chiar de la vârsta de doisprezece ani, a voit să practice meseria de rege cu perfecțiune desăvârșită, așezând alături două lucruri care pentru noi, muritorii de rând, par de neîmpăcat: viața ascetică și politica. Sub veșmintele de mătase purta haina aspră a pocăinței. Mulți din jurul său găseau că dăruiește prea mult timp rugăciunii. "E straniu" - reflecta cu glas tare tânărul suveran - "că evlavia mea este considerată drept pierdere de timp, dar în schimb nu s-ar rosti nici o vorbă de dojană dacă acest timp l-aș risipi la vânătoare sau diferite distracții".

S-a născut în 1214. Mama sa, virtuoasa Bianca de Castilia, regentă a Franței în perioada când Ludovic a fost minor, i-a dat fiului său o formație creștinească solidă. A voit să conducă în pace, dar de mai multe ori a trebuit să pună mâna pe arme împotriva englezilor, pe care i-a învins, apoi împotriva vasalilor rebeli, pe care i-a readus sub ascultare. Din mai multe părți, chiar și de la Roma, a primit sfatul să pornească război împotriva împăratului Frederic al II-lea, dar regele, înțelept, nu s-a lăsat atras în cursă; dimpotrivă, s-a oferit să fie mijlocitor între papa și împărat, și a contribuit la aplanarea neînțelegerilor dintre ei. În schimb, a pus multă energie în opera de reînnoire a justiției și a economiei țării sale.

Modul său de a împărți dreptatea era exemplar. El le repeta fiilor săi: "Dacă un sărac se află în judecată cu un bogat, susține cauza săracului până la descoperirea completă a adevărului". A ridicat spitale, cămine, școli; a susținut Universitatea din Sorbona, dând Franței primatul culturii europene; a încurajat ridicarea de mănăstiri pe pământul țării sale. Urmând idealul religios pe care și l-a propus, a organizat o cruciadă pentru eliberarea Locurilor Sfinte. A cucerit fortăreața Damietta, de lângă brațul răsăritean al Nilului, dar, în anul următor, a căzut prizonier la egipteni, în bătălia de la Mansourath. Armata lui a fost decimată de ciumă și de foamete. Pentru răscumpărarea lui, s-a plătit o sumă imensă, și acest insucces a provocat o răzvrătire generală a elementelor dușmănoase din întreaga Franță. Ludovic, schimbând expediția militară în pelerinaj, a rămas patru ani în Țara Sfântă. Întorcându-se în patrie, a reluat expediția, de data aceasta, pornind din partea opusă, din Tunisia. Atins de ciumă, a murit la poarta Tunisului, în ziua de 25 august 1270. După douăzeci și șapte de ani a fost ridicat la cinstea altarelor. Prin aceasta, a fost încoronată o viață dăruită înfăptuirii dreptății și a iubirii în viața oamenilor. Onestitatea și bunătatea lui au fost recunoscute chiar și de musulmanii cu care se afla în război, și care îl numeau "Sultanul drept".

Ludovic este un nume vechi de origine germană, format din cuvintele: hlod = glorie, glorios și Wig = luptă; împreună înseamnă: "om glorios, biruitor în luptă"; în onomastica creștină, a intrat prin întemeietorul regatului francilor, Clovis, Clodoveus în latinește, care i-a și creștinat. Optsprezece regi ai Franței au purtat numele Ludovic. Există și formele feminine Ludovica, Luiza, Lujza. Prin împrumut din alte limbi, se întâlnesc și variantele: Louis, Luigi, Laioș, Ludwig cu derivatele: Ludi, Lutz, Wickl, Wiggi. Martirologiul Roman o amintește la 31 ianuarie pe fericita Ludovica Albertonia, și, în afară de Sfântul Ludovic, rege, pe alți trei sfinți cu acest nume. Faptul că Sfântul Rege Ludovic, contrar înțelesului numelui său, a fost biruit la războaie ne amintește sfatul dat de Isus apostolului Petru: "Întoarce sabia ta la locul ei, căci toți cei care folosesc sabia, de sabie vor pieri". (Matei 26,53)

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire