pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Ioan Bosco (1815-1888)
preot - pedagog

31 ianuarie (calendarul latin)

Don Bosco este numele familiar pe care i-l dădeau copiii, colaboratorii, cunoscuții, autoritățile bisericești și civile chiar de pe cea mai înaltă treaptă, deoarece dorința lui de a face bine oamenilor l-a condus până la tronul Pontifical și în birourile ministeriale; și toți câți l-au întâlnit și l-au cunoscut, l-au respectat și l-au iubit. Victor Hugo, după o îndelungată conversație cu el, mărturisea că a întâlnit omul cu adevărat om.

La Botez primise numele Ioan; Bosco este numele de familie, iar Don este o prescurtare familiară pentru dominus - domnul, apelativ ce se acorda și preoților în semn de respect și afecțiune.

Ioan Bosco s-a născut în ziua de 16 august 1815 în cătunul Becchi, comuna Castelnuovo d'Asti, din părțile orașului Torino, Italia. Mama Margareta Occhiena, rămasă văduvă cu patru copii, i-a dat o solidă educație umană și creștină. Înzestrat cu inteligență deosebită, memorie, voință, agilitate corporală puțin comună, chiar de mic copil aduna în jurul său pe cei de o vârstă cu el și organiza cu ei jocuri copilărești distractive; când însă auzea clopotul sunând pentru slujbă, năvăleau cu toții în biserică. Sfințit preot la Torino, în anul 1841, și-a început activitatea preoțească sfătuindu-se cu Fericitul Iosif Cafasso, om de viață spirituală excepțională.

Programul său, devenit pasiune, era educarea tinerilor, îndeosebi a celor săraci și părăsiți. La început a adunat un grup mic de băieți pe care îi ajuta să se joace, să se roage și adesea să ia și masa în locuința care îi fusese repartizată ca preot. În curând, din pricina zgomotului și a deranjului pe care îl făceau copiii, a trebuit să părăsească această locuință, precum și altele închiriate provizoriu. În cele din urmă, și-a găsit un adăpost stabil în șurele cumpărate de la familia Pinardi; aici s-a format prima celulă a oratoriului (*). Apoi, ajutat de mama sa Margareta, deși lipsit de mijloace materiale și întâmpinând multiple împotriviri, Don Bosco a dat viață unui mare complex socio-cultural numit Oratoriul Sfântului Francisc de Sales: loc de întâlniri duminicale pentru tinerii care doreau să petreacă o duminică în veselie sănătoasă și sfântă, complex de școli de arte și meserii pentru tinerii muncitori, școli regulare pentru studii umanistice. În întreg acest complex se aplica pedagogia care mai târziu se va numi "metoda preventivă", metodă ce se baza pe religie, rațiune și iubire. "Practicarea metodei preventive este în întregime întemeiată pe cuvintele Sfântului Pavel care zice: Dragostea este binevoitoare, dragostea este răbdătoare; suferă totul, speră totul și suportă orice contrarietate."

Don Bosco a asigurat continuitate operei sale întemeind Asociația Sfântului Francisc de Sales (Salesienii) și Fiicele Mariei Ajutătoare. A fost și un foarte fecund scriitor popular și a inițiat mai multe acțiuni pentru dezvoltarea presei catolice. Trăind în anii învolburați ai Risorgimento-ului (**), a știut să stea departe de politică, dar a intervenit ca mijlocitor - ascultat și acceptat - între Sfântul Scaun, Guvernul italian și casa regală de Savoia.

Suflet sfânt, totdeauna vesel și amabil, se simțea preot în casa săracului, preot și în palatul regelui și al miniștrilor. Deși a apărat cu sinceritate și fermitate adevărul credinței catolice, nu s-a rușinat niciodată de prieteniile sale cu protestanții și cu evreii binevoitori. "Să dezaprobăm greșelile, scria el în 'Catolicul în viață...', dar să respectăm totdeauna persoanele." Sfântul Ioan Bosco a murit la 31 ianuarie 1888 și a fost declarat Sfânt de Papa Pius al XI-lea în 1934.

* * *

Cuvântul Bosco înseamnă lemn, arbust; este provenit dintr-un cuvânt germanic: bosk = tufiș. În românește avem o asemănare cu cuvântul boschet. Nu greșim, cred, dacă ne gândim cum contemporanii lui Don Bosco au considerat că acest cuvânt îl descrie mai grăitor, având în vedere vioiciunea, umilința, bunătatea, dărnicia lui; de pe un pom mare nu pot culege roade decât cei care dispun de anumite mijloace; dintr-un boschet de zmeură, sau de mure, se hrănesc cu ușurință și cu plăcere chiar și copiii mici. De aceea ne-a spus Isus să învățăm de la El, nu să creem lumi, dar să ne formăm o inimă umilă și blândă. Don Bosco a înțeles și a realizat dorința lui Isus.

* Oratoriu - loc destinat rugăciunii; prin extindere, o piesă muzicală simfonică amplă cu subiect religios: ex. Oratoriul Messias de Handel. Don Bosco, urmând pe Sfântul Filip Neri, numește Oratoriu lăcașul în care făcea educație tinerilor, educație în care rugăciunea avea loc de frunte.

* * Mișcare pentru reunificarea Italiei (1821-1860)

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire