pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Augustin de Canterbury (?-604)
Episcop

27 mai (calendarul latin)

Marea Britanie, evanghelizată chiar din timpurile apostolice (primul misionar care ar fi pus piciorul pe pământul Angliei a fost, după o legendă, Iosif din Arimateia, cel care a luat jos de pe cruce pe Domnul Isus), a recăzut în idolatrie, în urma invaziei Saxonilor, petrecută în secolele al V-lea și al VI-lea. Când regele ținutului Kent, Etelbert, a luat în căsătorie pe principesa creștină Berta, aceasta a cerut să se ridice o biserică în care câțiva preoți creștini să săvârșească sfintele slujbe. Luând cunoștință despre acest fapt, Papa Grigore cel Mare a considerat că este oportun să încerce reintroducerea Sfintei Evanghelii pe pământurile insulei britanice.

Misiunea a fost încredințată starețului mănăstirii benedictine Sfântul Andrei de pe Celio, din Roma, Augustin; se pare că, dacă principala lui calitate nu era curajul, în schimb era foarte umil și înțelegător.

Plecând din Roma în fruntea unui grup de 40 de călugări, în anul 597, a făcut o oprire în insula Lerins, unde era încă vie amintirea Sfântului Vincențiu. Informațiile despre temperamentul războinic al saxonilor l-au înspâimântat atât de tare, încât s-a întors înapoi la Roma și l-a rugat pe Papa să-i dea alte însărcinări. Pentru a-l încuraja, Papa Grigore l-a numit abate și i-a cerut să încerce a duce misiunea până la capăt. Augustin reia drumul spre Marea Britanie; călătoria se face în etape scurte; când ajung în Galia, Augustin primește vestea că este ales Episcop; prin sfințirea de Episcop, Sfântul Grigore voia să-i întărească curajul pentru a face pasul decisiv. În sfârșit, odată cu venirea primăverii s-au îmbarcat și au ajuns în insula britanică Thanet; regele în persoană, îndemnat de buna lui soție, le-a ieșit în întâmpinare.

Misionarii s-au îndreptat spre cortegiul regal în procesiune, cântând litaniile, după ritualul abia introdus la Roma. Pentru toți a fost o fericită surpriză. Regele i-a întovărășit pe călugări până la locul unde le fixase reședința, la Canterbury, aflat la jumătate de cale între mare și Londra; aici s-a ridicat celebra abație care va purta numele lui Augustin și va deveni inima și chivotul creștinismului englez. Activitatea misionară a călugărilor a adus roade peste orice așteptare; regele însuși a cerut botezul, îndemnând prin exemplul său pe unii dintre supușii săi să îmbrățișeze religia creștină.

Vestea a fost primită la Roma de către Papa cu nespusă bucurie; scrisorile trimise lui Augustin și reginei sunt un imn de mulțumire. Papa trimite lui Augustin un grup de noi colaboratori și totodată paliul (*) și numirea de Arhiepiscop primat al Angliei. În același timp, cu părintească bunătate, îi atrage atenția să nu se lase cuprins de orgoliu pentru succesele obținute și pentru onorurile pe care i le oferea demnitatea acordată. Urmând indicațiile Papei referitor la organizarea vieții bisericești, Augustin a întemeiat alte două Episcopii: Episcopia de Londra și Episcopia de Rochester, consacrând Episcopi pe Mellito și Iustus. Sfântul misionar a murit la 26 mai 604 și a fost înmormântat la Canterbury, în biserica ce-i poartă și astăzi numele.

* * *

La vechii romani, calificativul de augustus, augusta se dădea mai întâi persoanelor considerate a fi puse sub protecția deosebită a zeilor și menite să realizeze lucruri mari. Începând cu anul 27 î.e.n., când conducerea imperiului roman este preluată de fiul adoptiv al lui Iulius Cezar, Augustus devine titlu de onoare acordat împăraților; deoarece Caius Iulius Cezar Octavianus Augustus era născut în luna a șasea, - romanii numărau lunile începând cu martie -, acestei luni i s-a dat numele August. Augustin, și pentru femei Augustina, au devenit prenume date copiilor născuți în luna august, sau celor cărora părinții le doreau un viitor strălucit; de când Sfântul Augustin (354-430), prin știința și sfințenia sa, a arătat că adevărata strălucire a vieții vine de la Cristos, aceste nume au devenit foarte frecvente între creștini. Sfântul Augustin de Canterbury adaugă numelui și gloria unui apostolat misionar rodnic.

* paliul este o piesă vestimentară de lână albă, ornamentată, împodobită cu cruci de culoare neagră, pe care o poartă deasupra veșmintelor de slujbă Papa, Primații și Arhiepiscopii.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire