pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Ioana d'Arc (1412-1431) fecioară
30 mai (calendarul latin)

O tânără fată de treisprezece ani, Ioana d'Arc din Domremy, în timp ce se ruga în bisericuța sărăcăcioasă a satului, aude glasuri tainice care o trimit să elibereze pământul Franței, ajuns în mare parte sub stăpânirea englezilor. După patru ani, guvernatorul provinciei din care făcea parte, căruia Ioana i-a descoperit ceea ce i se întâmplă, se duce cu ea la prințul moștenitor, viitorul rege Carol al VII-lea. Acesta constată cu uimire că tânăra țărancă cunoaște lucruri foarte secrete pe care numai cerul i le-ar fi putut descoperi; la început neîncrezător, în cele din urmă ajunge la convingerea că Ioana este trimisă de Dumnezeu și-i încredințează comanda trupelor care asediau orașul Orleans. Tânârul și neobișnuitul "comandant" începe prin a introduce o disciplină severă în armată, sancționând grav actele de imoralitate și de insultare a numelui lui Dumnezeu. În scurt timp aproape întreg teritoriul este eliberat și Carol este încoronat la Reims rege al Franței.

Gelos pe imensa popularitate a Ioanei, tânărul rege cere încheierea unui armistițiu cu englezii. Convinsă că o astfel de împăcare anulează eforturile și victoriile armatei franceze, plină de indignare, Ioana reîncepe lupta împreună cu puținii ostași rămași alături de ea. Se pune la cale o ambuscadă și ea cade în mâinile contelui de Luxemburg care o predă englezilor, în schimbul unei sume de răscumpărare ca pentru un rege. Acum trebuia dovedit în fața justiției că Ioana era de fapt o vrăjitoare și prin urmare Carol al VII-lea era un uzurpator, deoarece ajunsese rege prin "mașinațiile diabolice ale unei vrăjitoare". Singuri judecătorii bisericești aveau dreptul să se ocupe de astfel de cazuri. Episcopul Cochon s-a oferit să ducă la capăt această intrigă politică. Ioana nu recunoaște legitimitatea procesului și apelează la Roma. Împotriva legilor bisericești, tânăra eroină este ținută într-o închisoare militară și glasul ei nu poate ajunge la Roma; dușmanii triumfează și o condamnă să fie arsă pe rug. Sentința este executată la Rouen în ziua de 30 mai 1431. Ioana avea 19 ani; legată de un stâlp, având sub picioare rugul de lemne ce urma să fie aprins, cere să se așeze o cruce în vârful stâlpului. Când fumul și flăcările încep să o învăluie, și în timp ce trupul fraged se topește asemenea bobului de tămâie aruncat pe cărbune, mai rostește odată numele Celui care a trimis-o: "Isuse!". Actele procesului au fost revizuite între anii 1450-1456 și nevinovăția Ioanei proclamată în mod solemn. Din toate părțile se pornește un val de venerație față de tânăra eroină, cu suflet curat și însuflețită de dragoste sinceră pentru dreptate și adevăr până la sacrificiul suprem; chiar și dușmanii ei spuseseră îndată după consumarea rugului: "am ars o sfântă!".

Între viețile sfinților, viața Ioanei d'Arc este dintre cele mai extraordinare și mai incredibile; o fată, țărancă simplă și incultă, în fruntea unor trupe până atunci descurajate, înfrânge o armată călită în războaie, dărâmă bastioane, încoronează un rege și sfârșește arsă pe rug: totul în decurs de doi ani. În 1920 a fost ridicată la cinstea altarelor: sărbătoarea ei este ținută ca zi națională a Franței, în a doua duminică a lunii mai. Deși misiunea ei a avut un sens politic, ea și-a împlinit rolul fără a se lăsa contaminată de nedreptate și neadevăr, de ură și răzbunare, ci rămânând în permanentă legătură cu Cel care este singur Sfânt, singur Domn, singur Preaînalt.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire