pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Maria Magdalena de Pazzi (1566-1607)
fecioară

25 mai (calendarul latin)

Familia de Pazzi, al cărei nume este legat de organizarea atentatului împotriva marelui duce de Medici, pe vremea când a trăit Sfânta Maria Magdalena de Pazzi, era o familie foarte bogată și iubitoare de mari petreceri, una dintre cele mai importante familii din Florența. Sfânta s-a născut în anul 1566 și la botez a primit numele de Ecaterina; numele sub care este înscrisă în calendar și l-a luat când a intrat în mănăstirea călugărițelor carmelitane.

A trăit într-un secol bogat în evenimente civile și religioase, dar în același timp favorizat de o excepțională înflorire de mari sfinți, care și-au pus pecetea gândirii și activității asupra unor realizări însemnate: loan Fischer și Thomas Morus, Angela Merici și Tereza de Acvila, Ignațiu de Lovola și Carol Boromeu, sunt doar câteva nume. În felul său, și Maria Magdalena de Pazzi a participat la situația istorică a timpului, trimițând scrisori pline de curaj Papei, Cardinalilor, Episcopilor și principilor, scrisori în care dovedea că principala cauză a relelor de care suferă Biserica este decăderea morală a credincioșilor și a păstorilor ei.

Pe lângă participarea intensă la opera de redresare a vieții creștine, Sfânta a fost chemată să participe la suferințele lui Cristos prin stigmatele pe care le-a purtat și prin alte fenomene mistice, ca viziuni, extaze, răpiri, în timpul cărora ea discuta, rezolva și expunea diferite probleme teologice dificile. Trei călugărițe, din însărcinarea directorului spiritual, transcriau revelațiile sorei Maria Magdalena. Cartea intitulată "Contemplații" și redactată într-o manieră cu totul excepțională este considerată un important tratat de teologie mistică și totodată ne descoperă itinerariul spiritual al Sfintei, intrată la vârsta de optsprezece ani în cea mai aspră mănăstire din Florența, mănăstirea carmelitanelor. Chiar din prima tinerețe, Ecaterina de Pazzi s-a arătat înclinată mai mult spre rugăciune decât spre viața de petreceri a timpului său. A avut și privilegiul, pe atunci foarte rar, de a face Prima Sfântă Împărtășanie la vârsta de zece ani. După ce a părăsit lumea și a luat un alt nume, sora Maria Magdalena s-a lăsat cu totul in mâinile Providenței divine, străbătând toate treptele experienței mistice, de la uscăciunea contemplației până la zdrobitoarele încercări ale nopții simțurilor, în întunericul abisal el secetei spirituale care a durat cinci ani; cinci ani de lovituri crunte împotriva credinței, a speranței și a iubirii. În sfârșit, de sărbătoarea Rusaliilor din anul 1590, peste sufletul ei s-a revărsat din nou lumina vie și dulce a extazului, care o pregătea pentru încercarea ce avea să urmeze, aceea a suferinței fizice.

Cu trupul greu torturat de răni foarte dureroase, când durerea ajungea de nesuportat, sora Maria Magdalena, numită din partea Ordinului său maestră de novice, găsea forța să repete cuvintele care au devenit deviza vieții sale: "Pati, non mori", "vreau să sufăr, nu să mor". S-a stins din viață în ziua de 25 mai 1607, în mănăstirea Sfânta Maria a Îngerilor, la Florența. După 62 de ani, în 1669 a fost declarată Sfântă. Fără să fi săvârșit greșelile Mariei Magdalena, despre care ne vorbește Evanghelia, a iubit cu aceeași ardoare pe Isus Răstignit, dovedind că iubirea Crucii lui Cristos nu izvorăște numai din recunoștința pentru păcatele iertate, dar și din dorința de a lucra împreună cu Mântuitorul și Fecioara Preacurată la opera Răscumpărării.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire