pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericitul Nazju Falzon (1813 - 1865)

Fericitul Nazju Falzon a fost un om dotat cu multe talente, pe care și le-a folosit bine, terminând dreptul și teologia. Vorbea foarte bine limba engleză. A fost o sursă de iluminare și încurajare pentru copiii săraci, precum și pentru soldații staționați în Malta. Nazju Falzon s-a născut în Valletta, la 1 iulie 1813. El provine dintr-o familie distinsă, foarte credincioasă. Tatăl său, Francisc Iosif, era judecător, iar mama sa, Maria Tereza, era fiica judecătorului Calcedonio Debono. El a fost botezat în biserica Porto Salvo din Valletta. În familie au fost patru băieți, toți terminând dreptul. Doi dintre ei au devenit preoți: Pr. Kalcidon, care a ajuns trezorier al Catedralei, și Pr. Francisc, care era foarte căutat pentru îndrumarea spirituală. Un alt frate, Anton, a rămas avocat și s-a căsătorit.

La 15 ani, Nazju a primit ordinele minore și, deși a terminat teologia, nu s-a simțit demn de a fi hirotonit preot. Astfel el nu a mers mai departe de ordinele minore. Activitatea sa pastorală a inclus predarea catehismului copiilor la Institutul Bunul Păstor. El obișnuia să îi ajute pe copii nu doar la învățătură, ci și financiar.

Amintirea cea mai vie despre Nazju Falzon, în cercurile religioase din Malta, este aceea a activității sale printre soldații britanici, în special activitatea legată de predarea catehismului. Acesta a fost în final cel mai important apostolat pe care el l-a făcut vreodată și a rămas cunoscut în special pentru acesta. La început, locul de întâlnire folosit pentru adunarea soldaților și a marinarilor a fost chiar casa sa. Odată ce numărul acestora a crescut, el a mutat întâlnirile în biserica iezuiților din Valletta. Pentru acești oameni el a fondat Congregația Rozarului, care a rămas cunoscută sub numele de 'Congregația'. A scris de asemenea o carte intitulată "Mângâierea a sufletului creștin". Pentru a-i ajuta pe soldați să înțeleagă mai bine credința, el a căutat să aducă din străinătate cărți religioase în limba lor.

Toate acestea i-au adus lui Nazju Falzon încrederea oarbă a soldaților. Știind despre studiile lui de drept, veneau la el și pentru sfaturi în probleme legale, și adesea el servea ca legătură între soldați și familiile lor rămase în țările lor de origine. Înainte de a merge în lupte, soldații îi încredințau diferite obiecte personale, precum podoabe de aur, bijuterii și alte lucruri cu valoare sentimentală. Ei știau că dacă nu se mai întorceau, Nazju Falzon ar fi trimis aceste obiecte familiilor lor.

În această perioadă Malta a găzduit și până la 20.000 de soldați britanici, Nazju Falzon ocupându-se de catehizarea lor. Mulți protestanți, prieteni cu cei pe care îi instruia, obișnuiau să își însoțească prietenii la sesiunile 'Congregației'. El i-a organizat în diferite secțiuni, potrivit diferitelor nivele. Peste 650 de soldați au fost botezați ca urmare a activității lui Falzon.

Fericitul Nazju Falzon obșnuia să urmărească evoluția celor botezați de el până la căsătorie, în special a celor care se căsătoreau cu fete malteze. Trebuie să amintim că toate acestea se petreceau în era pre-ecumenică, perioadă când Dreptul Canonic permitea doar în mod excepțional căsătorii între catolici și 'alți' creștini. Mai mult, familiile catolice tradiționaliste din Malta nu priveau cu ochi buni astfel de căsătorii 'mixte'. Nazju Falzon obișnuia să îi încurajeze pe convertiți să primească scapularul Maicii Domnului de la Muntele Carmel și le administra celor care aveau nevoie Sacramentul Ungerii Bolnavilor.

Unii dintre colaboratorii lui Nazju Falzon au devenit preoți și capelani militari sau navali. Pr. Cullens, care a devenit preot la încurajarea Pr. Falzon, a preluat după moartea acestuia activitatea de apostolat cu soldații.

Fericitul Nazju Falzon a murit chiar de ziua sa de naștere, pe 1 iulie 1865, la vârsta de 52 de ani. El a fost îngropat în cripta familiei, aflată în Capela Imaculatei Concepțiuni din biserica Maria lui Isus a franciscanilor minori, din Valetta. Faima sfințeniei lui s-a răspândit cu rapiditate nu doar în Malta ci și în locurile unde au emigrat maltezii. La trei ani după moartea sa, Episcopul de Malta, Gajetan Pace Forno OSA, a ordonat exhumarea corpului și așezarea lui la intrarea bisericii.

Imediat după începerea procesului de beatificare, Episcopii Angliei, care au auzit de activitatea fructuoasă a preotului maltez în rândul soldaților britanici, au fost printre primii care au redactat scrisori prin care cereau beatificarea Servului lui Dumnezeu. La 23 octombrie 1987, Fericitului Nazju Falzon i-a fost recunoscută trăirea eroică a virtuților teologale și cardinale.

Printre cerințele Bisericii pentru declararea sfințeniei unei vieți este și cea a unor intervenții "miraculoase". O astfel de intervenție i s-a întâmplat unei persoane născute în 1937, care încă mai trăiește. Ea a fost vindecată în mod miraculos prin mijlocirea Fericitului Nazju Falzon. La 3 iunie 1981, această persoană a fost operată de tumoare, situația sa medicală devenind precară. Medicii spuneau că va supraviețui, dar nu se va mai reface niciodată. S-au făcut atunci rugăciuni în care s-a cerut mijlocirea din partea Fericitului Nazju Falzon. Bărbatul a declarat că după operație a rămas înfricoșat, dar fără să mai simtă durerea. La 15 iunie a părăsit spitalul fără să mai aibă nevoie de chimioterapie. Medicii au declarat că tumoarea a dispărut complet. După ce Tribunalul Eclesiastic a strâns toate dovezile și mărturiile necesare pentru proces, acestea au fost trimise la Roma, după normele fixate de Sfântul Scaun. La 19 februarie 2001, Congregația pentru Cauzele Sfinților a declarat că, conform raportului a cinci medici experți, vindecarea a fost în mod sigur un miracol.

www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire