pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericitul Marcantonio Durando (1801-1880)
preot

Marcantonio s-a născut la 22 mai 1801 la Mondovi, în distinsa familie Durando. Mama lui era o femeie profund creștină, tatăl, însă, avea idei liberale și tendințe laice și agnostice. Marcantonio a luat însă mai mult de la mama sa. La vârsta de cincisprezece ani și-a exprimat dorința de apleca misionar în China. A intrat, astfel, în Congregația Misiunii, care abia se constituia atunci în Italia. La 18 ani a depus voturile perpetue și la 12 iunie 1824 a fost hirotonit preot.

Nu a ajuns niciodată misionar în China, în schimb s-a dedicat întreaga viață misiunilor populare, mărturisind prin acest apostolat pasiunea sa misionară pentru mesajul lui Cristos. A susținut și a răspândit proaspăt înființata Congregație de Propaganda Fide, iar în 1855, a inaugurat Colegiul Brignole-Sale pentru misiunile externe, cu scopul de a forma preoți pentru misiuni ad gentes.

Grija față de cei săraci a fost o altă latură a pasiunii sale misionare. La puțin timp după alegerea sa ca superior, a intuit nevoia de a le aduce în nordul Italiei pe Fiicele Carității. Astfel, în 1833 acestea vin în Piemonte și încep să lucreze în diferite spitale, atât militare - la Torino și Genova, cât și civile - la Carignano, Castellamonte și Torino.

În 1837, la numai 36 de ani, este numit vizitator (superior major) al Provinciei de nord din Italia a misionarilor vincentini: o funcție pe care îndeplinit-o timp de 43 de ani neîntrerupți, până la moartea sa. În toți acești ani a desfășurat diferite activități apostolice și spirituale pe lângă diferite congregații religioase, însă opera care-l caracterizează cel mai mult este fondarea Institutului surorilor nazarene.

În mod providențial, la 21 noiembrie 1865, în sărbătoarea Prezentării la templu a Mariei, Părintele Durando încredințează slujitoarei lui Dumnezeu, Luigia Borgiotti, primele postulante ale noii Congregații a Patimii lui Isus Nazarineanul. El le-a încredințat acestor tinere misiunea de a sluji pe cei care sufereau ca membre suferinde ale lui Cristos răstignit, asistându-i la domiciliu, zi și noapte. Opera era inovatoare și originală, și nu au lipsit criticile. Însă dragostea cu care aceste surori au știut să stea alături de cei muribunzi, în discreție și credință, deoarece contemplau în cei suferinzi suferința Domnului, a dus la convertiri renumite ca cea a lui Guido Cozzano, Felice Raccagni, Sofia Graf, Annie Vivanti.

Părintele Durando s-a stins din viață la 10 decembrie 1880: avea 79 de ani. Cauza beatificării sale a început la Torino în 1928 și a continuat la Roma prin procesul apostolic din 1940, încheindu-se în 2001 odată cu recunoașterea minunii obținute prin mijlocirea lui.

www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire