pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericitul Andrea Hyacinth Longhin (1863-1936)

Episcopul Andrea Hyacinth Longhin, un călugăr capucin, cu o profundă spiritualitate și o doctrină solidă, a fost un dar al Papei Pius al X-lea pentru Dieceza de Treviso, de unde venea Papa. A trăit în mod eroic, împreună cu Biserica sa, una dintre perioadele cel mai dificile ale catolicismului italian între secolele al XIX-lea și al XX-lea.

S-a născut la 23 noiembrie 1863, în Fiumicello di Campodarsego (provincia și Dieceza de Padova) într-o familie de țărani arendași săraci, dar foarte credincioși. Încă de mic a arătat semnele unei vocații la preoție și la viața călugărească. La vârsta de 16 ani a intrat în noviciatul Ordinului Capucin sub numele de Andrea da Campodarsego, după care și-a făcut studiile umaniste la Padova, iar cele teologice la Veneția. La 19 octombrie 1886, la 23 de ani, a fost hirotonit preot. Timp de 18 ani a fost director spiritual și instructor al tinerilor călugări, dovedindu-se un bun îndrumător și un învățător luminat. În 1902 a fost ales ministru provincial al capucinilor din Veneția. În această perioadă, el a fost "descoperit" de Patriarhul Sarto, care l-a însărcinat cu predicarea și cu diferite servicii delicate din cadrul Diecezei.

La 13 aprilie 1904, cu doar câteva luni înainte de a deveni Papă, Pius al X-lea l-a numit Episcop de Treviso și a dorit consacrarea lui la Roma. Aceasta a fost celebrată de Cardinalul Merry del Val, și a avut loc câteva zile mai târziu în biserica Trinita dei Monti din Roma. Înainte ca noul păstor să se mute în Dieceză la 6 august, el a dat două scrisori pastorale în care a prezentat programul său de reformă. În anul următor și-a început prima vizită pastorală, care a durat aproape cinci ani: el a dorit să își cunoască Biserica; a dorit să stabilească un contact personal cu clerul, care ocupa primul loc în grija sa pastorală; a dorit de asemenea să fie aproape de asociațiile laice, care pe atunci treceau prin perioade agitate. El și-a încheiat vizita cu un Sinod care a urmărit să implementeze în Dieceză reformele inițiate de Papa Pius al X-lea, să pregătească Biserica locală să fie "militantă" și să cheme pe toți, clerici și laici, la o viață sfântă.

El a reformat seminarul diecezan îmbunătățind calitatea studiilor și formarea spirituală. A promovat exercițiile spirituale pentru cler și, într-un program de formare permanentă alcătuit de el însuși anual, a călăuzit activitățile pastorale ale preoților cu îndrumări precise, verificându-le în cele trei vizite pastorale care au urmat.

La izbucnirea primului război mondial, Treviso se afla pe frontieră; a fost invadat și a fost printre primele orașe atacate de avioane, fiind distruse atunci peste 50 de parohii. Episcopul Longhin a rămas pe poziții chiar și după ce autoritățile civile au fugit în locuri mai sigure. El le-a cerut preoților să facă la fel, mai puțin celor care îi însoțeau pe credincioșii lor refugiați. A condus destinele orașului cu un curaj eroic, a fost punctul de referință în probleme religioase, morale și civile pentru întreaga comunitate care suferea din cauza războiului. S-a ocupat de organizarea asistenței pentru soldați, bolnavi și săraci.

În anii dificili ai reconstrucției materiale și spirituale, Episcopul și-a reluat a doua vizită pastorală care fusese întreruptă. El a fost un lider ferm într-o perioadă cu grave tensiuni sociale care îi dezbinau pe catolici între ei. A insistat cu fermitate evanghelică asupra faptului că justiția și pacea socială cereau drumul drept al non-violenței și al unității tuturor catolicilor. Mișcarea fascistă creștea în acele timpuri, și a desfășurat acțiuni violente în Treviso, în special împotriva organizațiilor catolice. Între 1926 și 1934, Episcopul Longhin a efectuat a treia sa vizită pastorală pentru a întări credința comunităților parohiale: în concepția sa, Biserica militantă era o Biserică orientată în totalitate spre sfințenie și pregătită pentru martiriu.

Papa Pius al XI-lea a avut o mare stimă pentru Episcopul Longhin; i-a încredințat delicata sarcină de Vizitator Apostolic pentru Padova, și apoi pentru Udine, pentru a aduce pacea în aceste Dieceze care sufereau în urma diviziunilor apărute între preoți și Episcopi. Dumnezeu a dorit să își purifice slujitorul fidel și i-a dat o boală care progresiv l-a condus la pierderea facultăților mentale. Longhin a trăit boala cu o credință extraordinară și abandonându-se total în mâna lui Dumnezeu. A murit la 26 iunie 1936.

Încă din viață era vestit pentru sfințenia sa, pentru iubirea sa eroică și pentru înțelepciunea evanghelică de care dădea dovadă. Odată cu moartea sa, devoțiunea la sfântul păstor a devenit tot mai puternică și tot mai răspândită, în special în Diecezele de Treviso și de Padova, dar și în Ordinul Capucin. Cauza de beatificare a fost introdusă în 1964. În același an, tânărul Dino Stella a fost vindecat de peritonită prin mijlocirea Episcopului Longhin. Acest miracol a condus la beatificarea sa.

www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire