pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericitul Zygmunt Szczesny Felinski (1822-1895)

Slujitorul lui Dumnezeu Zygmunt Szczesny Felinski s-a născut la 1 noiembrie 1822 la Wojutyn (dieceza de Luck, provincia Wozyn), pe atunci teritoriu polonez, astăzi ucrainean, într-o familie nobilă și religioasă. A fost al șaptelea din unsprezece fii ai lui Gerard și Ewa Wendorff. La unsprezece ani a rămas orfan de tată; cinci ani mai târziu mama sa, datorită activității sale patriotice, este deportată în Siberia. După studiile gimnaziale, Zygmunt studiază matematica la Universitatea din Moscova, iar la Paris a frecventat cursuri la Sorbona și la College de France. Se hotărăște să devină preot și în 1851 se întoarce în patrie pentru a intra în Seminarul din Zytomierz. Își continuă formarea la Academia Eclezială din Petersburg. Hirotonit preot la 8 septembrie 1855 desfășoară activitate pastorală și de învățământ.

La 6 ianuarie 1862 Fericitul Papă Pius al IX-lea îl numește Arhiepiscop mitropolit de Varșovia. Își face intrarea în dieceză în februarie următor, dar aici găsește imediat o situație dificilă din punct de vedere politico-religios, pe lângă multă neîncredere. În ciuda acestor lucruri pornește imediat o hotărâtă acțiune de renaștere spirituală și morală a națiunii, extinde pregătirea clerului, cateheza poporului, asistența celor săraci și a copiilor pe care i-a încredințat îngrijirii Surorilor Familiei Mariei, fondată de el însuși la Petersburg încă din 1857. S-a dedicat cu curaj apărării libertății Bisericii în fața Statului. După eșecul Insurecției din ianuarie 1863, datorită fidelității sale față de Roma și a legăturilor sale cu Sfântul Scaun fără mijlocirea conducerii țariste, la 14 iunie 1863 este deportat în Rusia și condamnat la exil la Jaroslavl, pe malul Volgăi. A rămas aici timp de 20 de ani, continuând însă să asiste spiritual pe catolici și pe cei exilați în Siberia, și dedicându-se trezirii catolicismului în Imperiul rus; a reușit să construiască o biserică. Eliberat prin intervenția Sfântului Scaun în 1883, nu i s-a permis să se întoarcă în Varșovia.

A fost ales Arhiepiscop titular de Tars. A petrecut ultimii 12 ani ai vieții în Galiția, la Dzwiniaczka (dieceza de Leopoli), în semi-exil sub dominația imperiului austriac. Însă și aici a muncit neobosit pentru binele spiritual al țăranilor polonezi și ucraineni. S-a îngrijit de instruirea lor construind prima școală din ținut, a înființat o grădiniță de copii, a construit o biserică și mănăstirea pentru surorile Familiei Mariei.

A murit la Cracovia la 17 septembrie 1895 în faimă de sfințenie. Rămășițele sale pământești se odihnesc în biserica catedrală din Varșovia din aprilie 1921. A fost declarat venerabil de Ioan Paul al II-lea la 14 aprilie 2001.

www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire