pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Fericita Sancja Szymkowiak (1910-1942)

Sora Sanzia Szymkowiak, s-a născut la 10 iulie 1910 la Mozdzanow (Ostrow Wielkopolski). Era fiica cea mai mică a lui Augustin și a Mariei Duchalska care dăduse viață altor patru băieți, dintre care unul a devenit preot. În ziua botezului a primit numele Gianina. De la familia ei, înstărită și profund credincioasă, a primit o educație solidă. Încă din tinerețe s-a distins printr-o extraordinară bunătate și o devoțiune autentică, fascinând cu seninătatea și simplitatea ei. După ce a terminat școala superioară a studiat în facultatea de limbi și literaturi străine a Universității din Poznan, implicându-se asiduu în maturizarea sa intelectuală și spirituală. Făcea parte din mișcarea mariană, desfășurând un apostolat discret și eficace și transmițând tinerilor bucuria de a trăi. Plină de atenție față de toți, fiind sensibilă în mod deosebit față de cei mai slabi și suferinzi, s-a dedicat cu fervoare faptelor de caritate din cartierul cel mai sărac al orașului. Euharistia era centrul și izvorul marelui său zel apostolic.

Încă de tânără s-a simțit chemată la viața religioasă. În vara anului 1934 a plecat în Franța iar, în timpul unui pelerinaj la Lourdes, s-a hotărât să se facă soră încredințându-se Fecioarei Neprihănite. În iunie 1936, depășind diferite dificultăți, a intrat în congregația Fiicelor Preasfintei Fecioare Maria Îndurerată, cunoscute mai bine ca "Surorile Serafice", în Poznan, luându-și numele de Maria Sanzia. Încă de la început s-a distins printr-un mare zel în observarea Regulii Institutului și în practicarea serviciilor cele mai umile. Viața sa, care aparent nu avea nimic excepțional, ascundea o profundă unire cu Dumnezeu, în deplină disponibilitate și ascultare a voinței sale în toate, chiar și în cele mai mărunte lucruri.

În timpul ocupației germane Sora Sanzia, fără a profita de permisiunea de a se putea întoarce în familie din cauza pericolelor și a problemelor provocate de război, a rămas în mănăstire împreună cu alte surori, supusă de militari la munci foarte grele. Docilă la voința lui Dumnezeu, răspândea în jurul său pace și speranță, reprezentând pentru cei îndurerați și suferinzi un sprijin real și o mângâiere eficace. Prizonierii francezi și englezi, pe care îi slujea în calitate de traducător, o numeau "îngerul bunătății" și "sfânta Sanzia".

Eforturile uriașe și condițiile dificile din conventul din Poznan i-au pus la grea încercare puterile, și a căzut pradă unei grave forme de tuberculoză a laringelui. Abandonându-se în brațele iubitoare ale lui Dumnezeul Tatăl a dat exemplu de suportare a suferințelor cu seninătate. A depus bucuroasă voturile perpetue la 6 iulie 1942, strâns unită cu Domnul ceresc, în așteptarea arzătoare a venirii sale în ceasul morții, din 29 august a aceluiași an, pe când avea doar treizeci și doi de ani.

www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire