pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfânta Urszula Ledóchowska (1865-1939)

Urszula Ledóchowska s-a născut în 1865, într-o familie care a dat mulți oameni de stat, militari, ecleziastici și persoane consacrate, angajate în istoria Europei și a Bisericii: după mamă, se trăgea dintr-o familie elvețiană de cavaleri, iar tatăl era dintr-o familie poloneză cu o veche tradiție. "De-aș ști doar să iubesc, să ard, să mă consum de iubire", așa scria Julia înainte de a depune voturile religioase, la vârsta de 24 de ani, în mănăstirea surorilor ursuline din Cracovia. În ziua profesiunii religioase a luat numele de Maria Urszula a lui Isus, iar cuvintele de mai sus au devenit pentru ea drum în viață.

A crescut într-un climat familial plin de iubire înțeleaptă și exigentă, printre numeroși frați și surori. Primii trei copii au ales viața consacrată: Maria Tereza (beatificată în 1975), a fondat viitoarea Societate a Sf. Petru Claver, iar fratele mai mic, Vladimir, a devenit prepozit general al iezuiților.

M. Urszula a trăit în mănăstirea din Cracovia douăzeci și unu de ani. Atrăgea atenția prin iubirea ei pentru Domnul, talentul educativ și sensibilitatea față de nevoile tinerilor în schimbătoarele condiții sociale, politice și morale ale acelor timpuri. Când femeile au primit dreptul de a studia în universitate, a reușit să organizeze primul cămin din Polonia pentru studente, unde acestea puteau găsi nu doar un loc sigur pentru viață și pentru studiu, dar și o solidă formare religioasă. Aceeași sensibilitate a îndemnat-o să meargă, cu binecuvântarea Papei Pius al X-lea, în Rusia pentru a lucra acolo. Atunci când, împreună cu o altă soră, îmbrăcate în civil (viața religioasă era interzisă în Rusia) plecau spre Petersburg, nu știa că se îndrepta spre o destinație necunoscută și că Duhul Sfânt avea să o conducă pe căi neprevăzute.

După izbucnirea războiului din 1914, M. Urszula este nevoită să părăsească Rusia, și începe o lungă peregrinare prin țările scandinave, unde se dedică muncii educative, participării la viața Bisericii locale, și muncii în favoarea victimelor de război. În 1920 M. Urszula, împreună cu surorile și un mare număr de copii orfani ai familiilor emigrate, se întoarce în Polonia. Sfântul Scaun transformă mănăstirea ei autonomă a ursulinelor în Congregația ursulinelor Preasfintei Inimi a lui Isus Agonizant.

Congregația se dezvoltă repede, și se înființează repede comunități ale surorilor ursuline în Polonia și la granițele cu țările orientale, sărace, multinaționale și multiconfesionale. În 1928 se înființează în Roma Casa Generală și un pensionat pentru fete, iar surorile încep să lucreze cu săracii de la periferia orașului. În 1930 surorile, însoțind fetele care pleacă în cutarea unui loc de muncă, se stabilesc în Franța. M. Urszula moare la Roma, la 29 mai 1939, în faimă de sfințenie. Papa Ioan Paul al II-lea a beatificat-o la 20 iunie 1983 la Poznan.

www.vatican.va


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire