pregateste pagina pentru tiparire

































 
 SFINȚII 

Viețile sfinților
sursa: www.catholica.ro

Sfântul Pahomie (287-348)
abate - stareț

9 mai (calendarul latin)
15 mai (calendarul bizantin)

Din dorința de a ajunge la o desăvârșire spirituală deosebită, mulți creștini, în primele veacuri, se retrăgeau în pustiu unde își impuneau o viață aspră, trăind într-o singurătate aproape totală; ei se numeau: eremiți, monahi, anahoreți. Deși râvna lor a fost lăudată și prețuită de lumea creștină, s-a pus întrebarea dacă îndârjirea lor în a se supune la cazne, posturi, vegheri prelungite era o trăire autentică a evangheliei, sau o vocație cu totul specială. Mai mult, singurătatea lor îi punea în primejdia de a cădea în orgoliu sau în atitudini bizare. Pentru eliminarea acestei primejdii, un călugăr egiptean din secolul al IV-lea, Sfântul Pahomie, propune o nouă formă de viață călugărească: cenobismul, sau viața comună, formă în care disciplina și autoritatea elimină anarhia anahoreților.

El a format pe ucenicii săi la viața în comun, întemeind nu departe de malurile Nilului, primul "cenobium", comunitate de viață spirituală, după exemplul aceleia întemeiate de Apostoli la Ierusalim, bazată pe comuniunea în rugăciune, în muncă, în grija de cele necesare vieții, concretizată într-o sinceră și deplină slujire reciprocă. Legea fundamentală care reglementa această viață era Sfânta Scriptură, pe care călugărul o învăța pe de rost și o recita cu glas scăzut în timp ce se ocupa de lucru manual. Aceasta era și principala formă de rugăciune: întâlnirea cu Dumnezeu prin sacramentul Cuvântului.

Sfântul Pahomie s-a născut în Egiptul de Sus, în anul 287, din părinți păgâni. La vârsta de douăzeci de ani a fost înrolat cu forța în armata imperială și a ajuns prizonier în Teba, împreună cu alți recruți. Ascunși de întunericul nopții, câțiva creștini s-au apropiat de ei și le-au oferit ceva de mâncare. Gestul necunoscuților l-a impresionat pe Pahomie, care i-a rugat să-i spună cine i-a îndemnat să facă aceasta. "Dumnezeu din cer", a fost răspunsul creștinilor. În noaptea aceea, Pahomie s-a rugat la Dumnezeul creștinilor să-l scape de lanțuri, făgăduind în schimb să-și dedice viața cu totul slujirii Sale. Fiind pus în libertate, și-a împlinit făgăduința, cerând să fie primit în comunitatea creștină dintr-o localitate din sud, actualul Kasr-es-Sayad; aici s-a pregătit pentru botez și a devenit creștin.

Câtva timp a dus o viață ascetică, de rugăciune și post, lucrând la diferite familii din partea locului. Apoi, timp de șapte ani a stat sub conducerea unui călugăr în vârstă, Palamon. Într-o zi, aflându-se în singurătatea pustiului, o voce misterioasă i-a cerut să-și fixeze acolo locuința, deoarece în jurul lui se va aduna mulțime de ucenici. Era în anul 325. După douăzeci și trei de ani, în 348, când Pahomie părăsea acest pământ, în ținutul acela erau nouă mănăstiri de bărbați și una de femei, cu peste șapte mii de călugări și călugărițe. Locul unde a fost înmormântat Sfântul Pahomie a rămas necunoscut, deoarece pe patul de moarte a chemat pe ucenicul său Teodor și i-a cerut să-i promită că va ascunde rămășițele sale pământești, astfel încât pe mormântul său să nu se ridice nici un fel de biserică, asemănătoare cu "martyrion", capele ce se ridicau pe mormintele martirilor. Era ultimul act al vieții sale de adâncă umilință și totală dăruire numai lui Dumnezeu.

adaptare după "Viețile Sfinților"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire